Books for Moods: Salinger pentru o zi de vară

13695947_1253905291317771_1589011215_n

Mood:

  • zi sufocantă de vară; ești prins între patru pereți unde poți să juri că temperatura ajunge la 100º C, dar e mai bine decât afară în soare.
  • de băut

— ceva răcoritor cu multă gheață, spre exemplu o limonadă cu gheață (mai degrabă gheață cu limonadă);

— dacă te simți exotic, ia exemplu de la popoarele arabe și bea un ceai cald.

 

Book:

Nouă povestiri de J.D. Salinger

  1. O zi desăvârșită pentru peștii-banană (1948)
  2. Sărmana gleznă scrântită (1948)
  3. Chiar înaintea războiului cu eschimoșii (1948)
  4. Omul-care-râde (1949)
  5. Jos, în barcă (1949)
  6. Pentru Esmé — cu dragoste și abjecție (1950)
  7. “Ochi verzi și gura mică” (1951)
  8. Perioada albastră a lui de Daumier-Smith (1952)
  9. Teddy (1953)

 

    După cum amenință și titlul, cartea e o colecție de nouă povestiri, care prezintă frânturi de vieți de aici și de acolo, de atunci și dintotdeauna. Am zis amenință, fiindcă nu mulți sunt dispuși să investească timp și eventual sentiment într-o poveste de 20 de pagini, care te lasă tânjind după mai mult. Din acest punct de vedere, personajul Seymour, prezent în prima povestire, apare și în alte opere de-ale lui Salinger: Franny și Zooey și Dulgheri, înălțați grinda acoperișului și Seymour: o prezentare, astfel că universul lui are o continuare.

    Dacă inițial anumite detalii par să fie lipsite de sens sau personajele par melancolice și pline de regret în mod nejustificabil, acestea pot fi explicate de experiența de viață a lui Salinger. A suferit, precum Seymour, de stres posttraumatic în urma participării lui ca soldat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A adoptat o orientare zen-budistă și și-a manifestat preferința pentru distanțarea de societatea pe care o învinuia pentru ororile războiului.

   Astfel, personajele lui sunt originale și complexe, în ciuda spațiului limitat pe care îl au să se desfășoare, sunt afectate la rândul lor fie de război, fie de trecut sau de ele însele. Fiecare povestire te face să te simți de parcă tragi cu ochiul din spatele unei perdele la niște scene cotidiene, aparent banale, ale unor necunoscuți. Convorbiri telefonice, discuții între prieteni, nunți se dovedesc a fi definitorii pentru personaje, care își exprimă angoasele și temerile, dorințele și cugetări proprii, trăiri profund umane și sincere.

    Majoritatea finalurilor sunt deschise și te lasă să îți imaginezi singur ce s-ar întâmpla mai departe. E interesant cum, în doar câteva pagini, poți să te atașezi de niște personaje cu care apoi să nu te mai întâlnești niciodată. Cumva, povestirile îmi par mici vacanțe în care te duci și faci cunoștință cu oameni diferiți și interesanți, dar pe care, după ce pleci, nu îi mai vezi niciodată. Poate de-asta îmi par potrivite pentru o zi de vară.

   Personal, îmi place să recomand cartea asta prietenilor și apoi să-i întreb care povestire le-a plăcut cel mai mult. Mi se pare că fiecare are câte o subtilitate și preferința pentru una dintre ele îți trădează o anumită trăsătură de caracter sau (în cazul meu), identificarea până la un anumit punct cu vreun personaj.

   Cât despre mine, prima oară când le-am citit, mi-a plăcut mult “Sărmana gleznă scrântită”. Poate m-am regăsit puțin în Eloise și în prietenia ei cu Mary Jane. Sau poate atunci mi-am descoperit frica de a nu trăi în trecut, pentru că prezentul nu-ți mai oferă nimic care să merite. Nu mai știu, poate amândouă.
Acum mi-am făcut o limonadă și mă duc să le citesc din nou, să văd de data asta ce prefer.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *