Genurile Fantasy și SF, de la cărți la zaruri

Încep cu o mărturisire: sunt fan SF și Fantasy. Sunt genurile care mă pasionează cel mai mult în materie de cărți, filme sau jocuri video. Am să mă opresc aici, pentru că aș putea adăuga chiar și muzică. Sunt genurile în care s-a creat  mult, și asta pentru că libertatea de creație este infinită. Te gândești la un univers în care oamenii au pielea roz și păr de vată de zahăr, iar asta poate fi o idee de la care să plece o întreagă serie de cărți fantasy, care să aibă mii de cititori. Cu toate astea, în jurul meu s-au adunat diverse comentarii negative despre aceste genuri, fapt care m-a determinat să scriu acest articol pentru a-l aduce înapoi la locul de cinste pe care îl merită.

Prima întâlnire cu literatura fantastică am avut-o în școala primară, când am citit Harry Potter și mi-a plăcut la nebunie. În curând devenisem și eu „o vrăjitoare”, iar puterea mea specială era că citeam multe-multe cărți, majoritatea având elemente similare cu cele din Harry Potter: magie, universuri paralele, creaturi fabuloase și povești pline de suspans. Încetul cu încetul, am descoperit genul fantasy și, odată cu el, genul SF. De aici, povestea e clară – am citit orice îmi era recomandat, orice îmi suna cât de puțin bine, citeam chiar și cărți alese după copertă. Și nu țin minte să fi fost vreodată dezamăgită. Totuși, cărțile de acest gen sunt însoțite de scepticism, și vorbe precum: „Încă mai citești așa ceva?”, ca și cum ar fi doar niște povești pentru copii. Deși am început să citesc și alte genuri, care mi-au plăcut în egală măsură, țin să iau apărarea poveștilor fantastice cu care am crescut și care m-au ajutat de nenumărate ori să mă deconectez de la realitatea stresantă. Am explorat universuri născute din imaginația unor oameni care, în mod indirect, m-au învățat despre istorie, psihologie, fizică, filozofie, știință, politică, mi-am îmbogățit vocabularul și imaginația și, mai presus de toate, m-am simțit foarte bine citind, ca și cum autorul a scris special ca eu să mă simt inclusă în poveste.

O permanentă recomandare de carte pe care o ofer este Numele Vântului, de Patrick Rothfuss. Este o carte fantasy în toată regula captivantă de la prima la ultima pagină. Este prima carte a unei trilogii, în care fiecare carte reprezintă o zi din cele trei în care Kvothe, protagonistul, își dezvăluie povestea vieții unui cronicar. În primul volum, planul prezentului se intersectează cu trecutul lui Kvothe, începând cu zilele copilăriei și drumul prin adolescență, până când va ajunge un puternic vrăjitor, renumit și de temut. Deși nu îmi amintesc alte detalii despre acțiunile petrecute, știu cum m-am simțit când citeam în miez de noapte, la lumina beculețelor de Crăciun, gândurile fiindu-mi răscolite de vântul de iarnă de afară și de personajele care aproape că îmi vorbeau, înconjurate de un univers descris cu delicatețea unui poet. A doua zi trebuia să merg la școală, dar aș fi preferat să rămân blocată în acel moment, să relaționez decât cu Kvothe și cartea să nu se termine niciodată. Deși al treilea volum nu a apărut încă, iar noi nu am aflat faptele care l-au făcut pe Kvothe măreț, încă aștept cu nerăbdare concluzia seriei care rămâne pe locul întâi în topul preferințelor mele.

vant

În frenezia post-fantasy, am căutat informații despre autor și despre cum a ajuns să făurească o astfel de poveste. Am aflat că măiestria cuvintelor sale nu e deloc întâmplătoare, ci se „pregătise” încă din liceu, jucând Dungeons and Dragons. După documentare și experiență într-ale jocului, pot să spun că este o importantă contribuție la genurile Fantasy și SF, și chiar o cauză a răspândirii acestora în anii `80-`90. Dungeons and Dragons este un joc „de tablă”, în care jucătorii devin personaje și, ghidați de un narator ce ia numele de Dungeon Master, creează împreună o poveste pe baza jocului de rol și a norocului oferit de zaruri. Îți recomand să citești Player’s Handbook, regulamentul oficial din care vei afla cum să îți creezi un personaj și cum să joci. Multe din creaturile, obiectele sau noțiunile din cadrul jocurilor erau, la vremea lor, adevărate revoluții fantastice, care au început să tot apară în cărți și filme până ce au devenit mainstream. În plus, la final este o listă cu cărți fantasy care au inspirat creatorii jocului. (Chiar și Numele Vântului a fost adăugat ulterior). Totuși, nu te lăsa intimidat de instrucțiunile uneori complicate, căci singura regulă pe care trebuie să o respecți este ”Improvizează!”

haahrahe

De ce Dungeons and Dragons si nu o carte de aventuri în care o să găsești o poveste super, fără efort? Pentru că „jocul pe roluri ” chiar e o experiență interesantă. După trei ore în pielea unui vrăjitor orc, legăturile cu oamenii de lângă tine devin mai puternice, și ai o poveste pe care o poți da mai departe ca și cum ai povesti întâmplările dintr-un serial. Pe deasupra, acest joc poate fi cel care să readucă valorile genului Fantasy în atenția cititorilor, și este un mod prin care te poți implica activ la îmbogățirea sa. Chiar dacă nu ești fan declarat, sper că îi vei da o șansă acestui gen plin de magie, fie printr-o carte, un film sau chiar un boardgame.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *