Un jurnal pentru toate gândurile

De mică am ținut jurnale. E adevărat că la început eram mai atrasă de ideea de avea un carnețel elegant, decorat cu stickere și desene cât mai elaborate și, cel mai important, scris caligrafic. Dacă titlul nu era scris frumos, rupeam pagina. Mai târziu, jurnalul a ajuns o necesitate pe care niciun aspect artistic nu o mai întrecea. Dar, până acolo, am trecut printr-un proces care a implicat zeci de caiete neterminate din cauza conceptului de bază a jurnalului, și anume documentarea zilei pe care am avut-o. Îmi pierdeam interesul, pentru că zilele din școala primară erau fie erau prea plictisitoare ca să fie consemnate, fie prea interesante ca să mai am timp să le scriu în jurnal. Când răsfoiesc paginile scrise atunci nu pot decât să mă amuz cu nostalgie de patosul pe care îl puneam în fiecare intrare, de lejeritatea cu care aruncam câte un ” pe curând ” la sfârșitul paginii și de supărarea pe care o aveam în cele mai minore conflicte.

jurnal
”Dragă jurnalule, am la tema de la română de făcut o compunere cu desen” – 4.02.2009

Gimnaziul a fost o perioadă în care nu am ținut niciun fel de jurnal, așa că nu am foarte multe amintiri scrise despre cum eram atunci. Probabil că de vină erau lipsa de timp și temele în exces, prea multe ca să mă mai pot plânge unui carnet. Însă în clasa a opta am început iar să scriu, de data asta axându-mă mai mult pe ce simțeam, ce găseam interesant prin cărți și ce consideram că vreau să păstrez pentru mai târziu. Uitându-mă înapoi, nu îmi dau seama ce a stârnit această schimbare, dar este cu siguranță una benefică. De aceea vreau să insist asupra beneficiilor pe care le aduce jurnalul – și nu în modul în care ne-am obișnuit.

”Îmi pare rău. Nu am mai scris de mult timp așa că vreau să îmi iau revanșa!” – 3.10.2008

Jurnalul, pentru mine, nu mai este carnetul cu Barbie în care mă plângeam de cât de plictisitoare a fost ziua mea. Acum, este mai degrabă un loc în care pot să îmi adun ideile, gândurile și să mă eliberez de stres scriind orice îmi trece prin cap. Cu excepția lucrurilor pe care le-am făcut în ziua respectivă. Ideea e să îmi creez un loc în care să mă pot exprima liber fără constrângeri. Nu mai contează nici dacă scriu urât, nici dacă mâzgălesc pagini, nici dacă desenele pe care le fac nu sunt perfecte. Ce contează e faptul că mă eliberez de greutatea unor gânduri care, odată ce ating hârtia, îmi lasă mintea limpede.

” Și cum sunt așa fericită, am făcut un plic cu cântece.”- 15.01.2009

Indiferent că îți notezi ce ai făcut în cursul zilei, că îți notezi lista de cumpărături, că scrii poezii despre tine sau doar to-do lists, un carnet (fie că îl numești jurnal sau nu) te poate ajuta să te organizezi și să te descoperi. Poate că la început o să fie greu sau incomod să îți transpui vulnerabilitatea în cuvinte, dar odată ce o faci este un sentiment eliberator. Ca atunci când faci curat în toată camera și descoperi ceva ce pierdusei.

”Și nu uita, anul viitor fac un jurnal nou! (fără supărare) ” – 22.12.2008

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *