O noapte albă de scurt-metraje

Pe 2 iulie a avut loc, la Romexpo, a 8-a ediție de „Noaptea Lungă a Filmelor Scurte”. M-am înarmat cu cafea și răbdare și m-am pregătit pentru o noapte întreagă – literally – de scurt-metraje. Nu aveam nicio așteptare când am plecat de-acasă, mă gândeam că pe la 11-12 noaptea o să mă plictisesc și că o să vreau să mă-ntorc acasă să dorm.

noapte alba scurt metraje
foto: Iulian Alexandru Popa

Evenimentul a început la 21:00 și, sinceră să fiu, am stat pe scaun până la 5 dimineața și m-am bucurat de fiecare secundă de filme pe care am primit-o. Selecția a fost m-i-n-u-n-a-t-ă – drame, comedii, filme românești și, preferatele mele, animații – toate premiate la diferite festivaluri mai mari sau mai mici. Temele nopții au fost căutarea iubirii, acceptarea diversității și nevoia de schimbare.

Seara a început destul de amuzant, întâi cu o picătură care cade pentru prima oară pe pământ (Căderea), urmată de un fotograf care omoară din greșeală o pisică iar apoi trebuie să o păcălească pe mica stăpână a acesteia în cele mai inventive moduri (Doamna în negru).

1455576408033
„Doamna în negru”, r. Ivan Barge

Râdeam, mă întrebam de unde îmi pot lua un suc la pauză, apoi a urmat filmul Viaduct și am uitat de orice altceva. Filmul începe destul de banal: un adolescent rebel dă graffiti-uri pe stradă și apoi fuge de poliție. Dimineața e certat de mama lui pentru că doarme până târziu în sufragerie. Are o scurtă discuție cu ea în care i se amintește că urmează să vină fratele lui și trebuie să fie prezent. Acceptă aparent fără chef să se întoarcă la timp și pleacă să fumeze iarbă cu prietenii lui în parc. Nimic deosebit până acum, doar că dintr-o dată totul se schimbă cu o chestie care m-a șocat rău. Dar nu o să vă spun despre ce e vorba pentru că vreau să îl vadă toată lumea. O să zic doar că ultimele 5 secunde ale filmului m-au lovit în moalele capului, îmi dăduseră lacrimile pe sub ochelari și am avut noroc că a urmat pauza după. Așa am avut timp să diger filmul ăsta care 17 minute ticăie ca o bombă cu ceas și explodează fix la final ca să te lase încremenit în scaun cu ochii lipiți de ecran.

5232904026fb8abbff8f1cdb176ce5e2
„Viaduc”, r. Patrice Laliberté

Dar seara mea nu a fost doar lacrimogenă. Cred că am trecut prin toate stările posibile în noaptea aia și nu regret nicio secundă în care am stat trează. Am râs și m-am entuziasmat la Kung Fury – un scurt-metraj de jumătate de oră care are toate clișeele mișto din filmele de acțiune existente: dinozauri, roboți, explozii, ninja, Hitler, o mașină a timpului etc.  Documentarul Șunca doamnei Razie m-a pus pe gânduri destul de mult. Când am văzut Sar m-am gândit că fiecare dintre noi avem nevoie de un Paul în viața noastră care să ne dea o palmă peste ceafă și să ne aducă aminte că problemele noastre nu sunt așa de grave precum par.

13627223_10157028126390459_2502013618305109629_n
foto: Iulian Alexandru Popa

Dar cel mai mult și mai mult mi-a plăcut Prânzul de duminică. Poate pentru că un plan foarte îndepărtat de-al meu de care nu am niciodată timp este să mă apuc să fac animații. Sau poate pentru că a avut cel mai potrivit voice-over la care mă puteam gândi. Saaau pentru că a abordat un subiect cunoscut de toată lumea – întrebările incomode pe care le primești din partea familiei la prânzul de duminică. Pentru mine filmul ăsta a fost cel mai entertaining din toată seara. Am plecat de la Noaptea Lungă a Filmelor Scurte cu gândul la Prânzul de duminică și m-am simțit inspirată și energizată. Am căutat filmulețe behind the scenes și interviuri cu Celine Devaux și am încercat să înțeleg cu franceza mea demult uitată cum a desenat totul cu mânuțele ei și cum a ajuns la o grămadă de festivaluri cu scurt-metrajul ăsta. Apoi am dat 1.30$ ca să-l mai văd odată pe Vimeo – aici.

le-repas-dominical
„Le repas dominical”, r. Celine Devaux

În afară de selecția foarte mișto de scurt-metraje, în sâmbăta aceea am avut șansa să-mi trăiesc visul de-o viață. Voiam să ies până afară să-mi dezmorțesc spatele, când am dat peste un ballpit pentru adulți la Piscina Urbană și mi-am zis că nu pot să nu mă arunc în bilele alea.

13582179_10157028188765459_7407618701289653037_o
foto: Iulian Alexandru Popa

După eveniment, publicul a putut să-și aleagă scurt-metrajul preferat pentru ShortsUP Audience Award. Câștigătorul maratonului a fost „O noapte în Tokoriki”, scurt-metraj românesc regizat de Roxana Stroe. Geanina își sărbătorește majoratul în „Tokoriki”, o discotecă din sat, înconjurată de familie și prieteni. În timpul petrecerii, Geaning primește din partea prietenului ei o mare surpriză, pe care nimeni nu o va uita prea curând.

O-noapte-in-Tokoriki-1
„O noapte în Tokoriki”, r. Roxana Stroe

Următorul eveniment ShortsUP, Marele Picnic, ediția a III-a va avea loc pe 29 și 30 iulie la Grădina Botanică București. Ne vedem acolo!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *