Cea de-a 10-a ediție NexT m-a tripat bine de tot

Ca să modific puțin cuvintele poetului meu preferat, Nichita Stănescu: despre NexT numai de bine, ca să zicem așa. Filme mișto, lume faină. Au fost și mici probleme, dar astea au fost, așa, câte o întârziere, câte o dificultate tehnică, nimic enervant. În schimb, foarte plăcute au fost diversitatea festivalului și senzația că încă se încearcă în domeniu. Pe lângă competițiile naționale și internaționale, care au fost foarte dinamice (și când spun asta, mă refer la un roller coaster de scurtmetraje, care parcă te trece de la cele mai adânci sentimente avute vreodată în sala de cinema la râsete zgomotoase, în doar câteva secunde), Q&A-urile cu invitații (realizatori ai filmelor din competiții), au mai fost și multe programe off-competition foarte mișto și diverse ca: NexT Is Feminist, Avant-Garde, Arthouse, Hanky-Panky, LGBT și multe altele. Am fost efectiv bulversat de acest dinamism și m-am bucurat ca atunci când găsesc un playlist pe shuffle care mă face să trec de la o stare la alta în câteva minute.

Singurul lucru de care am fost dezamăgit a fost, sincer, publicul. Da, știu, nu are legătură cu festivalul în sine, dar oamenii ăștia de la NexT chiar au făcut o treabă pe cinste în organizarea festivalului – ca să nu mai spun că toți invitații ăia nu au venit moca. A fost puțin jenant când, la Q&A, singurele persoane care puneau întrebări erau prezentatorii, la care invitații răspundeau în fața unui public care rămânea amorțit.

Pentru că asta a fost prima dată când am participat la NexT, am întrebat-o câteva lucruri pe Irina Trocan, selecționer al festivalului, să mă lămuresc și eu.

Știu că au fost cam 2000 de filme înscrise în competiție și-mi imaginez că n-a fost foarte ușor să alegeți. Cam care au fost criteriile de selecție? Cu alte cuvinte, ce face un film să fie demn de NexT?

Irina Trocan: O mare parte din filme se aleg singure, adică cel puțin shortlist-urile, când le comparam între noi, cei trei selecționeri, cam știm de ce au rămas din cele 2000. La secțiunile off-competition, am mai căutat noi să completăm ce aveam. Nu știu, 300 sau 400 de filme vedem toți (din cele pe care le-am văzut separat) și cam știm care e media. E destul de greu de răspuns matematic, dar le comparăm cu alte filme care încearcă aceleași lucruri și nu le reușesc la fel de bine.

Am văzut că sunt foarte diferite scurtmetrajele între ele.

IT: Da, ca organizare în calupuri, chiar încercăm să le alternăm. Când am revăzut acum calupul 3 în sala de cinema,  deși în continuare cred în fiecare film din calupul ăla, mi s-a părut că e mai dificil decât altele în felul în care au fost aranjate filmele. Vrem să avem câteva care să fie radicale și câteva care să fie creative în felul lor, dar să fie mai ușor de plăcut. Ce să zic, singurul criteriu obiectiv a fost ăsta de diversitate geografică, că nu am putea lua doar filme românești, doar filme germane, doar filme franceze etc., dar ăsta e un criteriu secundar. Ce pot să zic e că încercăm, fiecare dintre noi trei, în afara perioadei de selecție să ne familiarizăm cu cât mai multe feluri de a face filme și să le alegem pentru NexT pe cele care sunt bune în categoria lui.

Cum ți se pare publicul până acum și cum ți se pare că sunt recepționate filmele?

IT: Măi, e destul de greu să îmi dau seama, adică e a 6-a ediție a mea de NexT, dar cumva, după toţi anii ăştia, impresia mea față de public  e tot subiectivă și incompletă, pentru că nu am cum să stau să vorbesc cu fiecare spectator. Ca număr, mi se pare că am avut o mică pierdere când ne-am mutat de la Cinema Studio, care e în centru, unde era competiția anii trecuți, aici [la Muzeul Țăranului Român] – unde ajungi mai greu, punctualitatea e ceva mai mică – ,  dar în general, mai ales pentru că am mai avut alte programe în alte părți, mi se pare că stăm destul de bine. Toate programele au măcar câți spectatori ne așteptam, dacă nu mai mulți. Cred că premiul publicului e eventual cea mai obiectivă caracterizare a publicului, și asta e un fel de medie – câștigă filmul cu cele mai multe voturi, chiar dacă distanța dintre el și următorul, care poate e foarte diferit, e mică.

Am observat că la Q&A era cam gol, mai ales la ăla național.

IT: Diferă Q&A-ul românesc de Q&A-ul internațional, în sensul că pare să fie mai cool pentru public să ai invitați din străinătate și vrea mai multă lume să îi asculte cât are ocazia. Pe de altă parte, e adevărat că publicul e foarte timid, în sensul că e mai mult aici să vadă filmele decât ca să își confirme sau să își chestioneze niște prejudecăți, niște convingeri, niște preferințe vorbind cu oamenii care au făcut filmele. Nu știu dacă am o problemă neapărat cu asta, adică da, mi-ar plăcea să fie publicul mai activ la Q&A-uri, dar până la urmă încercăm să acoperim o parte din posibilele priorități prin întrebările noastre, adică eu cred că avem un exercițiu de a formula mai concis o parte din întrebările care ar putea veni de la spectatori.

Mi-a plăcut foarte mult la NexT, și dacă ar fi după mine, mi-aș petrece mult mai mult timp într-o sală de cinema în stilul ăsta. Personal, am o problemă cu sălile de cinema din zilele noastre, pentru că rareori mi se pare că mai merită să ieși din casă ca să mai vezi un film (Tarantino vorbește foarte frumos despre cum proiecțiile digitale au ucis cinematograful și că cinemaul din ziua de azi e doar TV în public aici (la 5:36), dar NexT chiar m-a convins că a meritat să îmi abandonez patul. Ce-i drept, au fost multe filme care mi-au plăcut, dar festivalul ăsta mi se pare că este mai mult o experiență decât o serie de short-uri mișto organizată în calupuri de câte 6 filme fiecare. Dar dacă vrei, ai timp și răbdare, poți să cauți filmele pe net, unele dintre ele dintre ele se găsesc pe Vimeo sau pe Youtube. Merită. Sper că o să găsești câte ceva, și sper că o să ne vedem și la NexT-ul de anul următor, în număr și mai mare.

 

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *