Absurdul realismului în trei părți (sau despre Foxtrot)

Nu știu dacă ne putem imagina societatea israeliană în adevăratul sens al cuvântului, cel puțin nu noi, născuți după căderea comunismului. Serviciul militar este obligatoriu pentru tinerii peste 18 ani, băieți sau fete și este foarte probabil să vezi și acțiune. Pe marginea acestei stări de fapt își construiește regizorul Samuel Maoz filmele. Primul său lung metraj, Lebanon, se petrece într-un tanc israelian, operat de niște tineri în Primul Război Libanez (1982), o privire claustrofobică asupra ororilor războiului modern, ca temă recurentă a oricărei forme de violență de anvergură mare.

foxtrot

Foxtrot în schimb se concentrează în două treimi (are trei acte) asupra unei familii israeliene pusă în fața unei tragedii; Dafna și Michael Feldmann (Lior Ashkenaz și Sarah Adler) primesc știrea că fiul lor, Jonathan (Yonaton Shiray), a fost omorât în timpul unei misiuni de apărare a unui punct de frontieră. Dafna leșină, iar Michael încearcă să-și rețină furia și lacrimile. Rabinul militar vine să îl pregătească pentru procesiunea religioasă, complicată în sfințenia ei așa cum ne-am aștepta de la o religie ortodoxă, furia îl străbate din nou pe Michael, îndreptată de data aceasta spre ceva concret, Statul și instituția armatei, iar Dafna încearcă să-l calmeze. Trăirile interioare ale personajelor sunt extrem de bine reprezentate, atât prin dansul actoricesc al celor doi, dar și prin cadrele extraordinar de personale dictate de Maoz și executate de Giora Bejach.

foxtrot

A doua parte însă, ne prezintă ultimele zile de viață ale lui Jonathan, unde la un punct de graniță, într-un ținut muntos cu un pământ maro și un cer foarte albastru, fiul soților Feldmann, împreună cu încă trei tineri (același număr ca și echipajul de tanc, aceeași vârstă) păzesc o barieră; dorm și mănâncă într-un container și își pierd veacul holbându-se în gol. Ca un contrast față de intimitatea primei părți, viața la barieră imaginată de Maoz este aproape ca un vis. Cadre largi, aproape depersonalizate, ploaie, liniște, un râs suprimat la o glumă deocheată, și un radio în surdină care împarte un blues ciudat americanizat.

foxtrot

Foxtrot este unul din rarele filme în care trăirile interioare ale spectatorului sunt la fel de importante ca cele ale personajului; un film care îmbină realismul injectat poporului israelian de către situația în care se află și absurdul situației de a călca în continuu peste șansele coincidențelor tragice.

În România, Foxtrot este distribuit de Transilvania Film și a intrat în cinematografe din 8 iunie.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *