10 întrebări pentru curatorul seriei Documentary Mondays

Documentary Mondays este cel mai vechi program al Centrului Ceh, datând din 2006. A început cu documentare exclusiv produse în Cehia şi treptat, crescând în popularitate, a navigat spre documentare din toată lumea, încadrate sau nu în anumite tematici. În prezent  este unul dintre cele mai de succes programe de filme documentare, iar de anul trecut au început proiecţiile şi în afara Bucureştiului.

Sorina Neaga a început prietenia cu Centrul Ceh atunci când a fost aleasă ca voluntar. Cum Centrul Ceh ţinteşte să ofere voluntarilor oportunitatea de a se dezvolta şi de a-şi cultiva pasiunile, la începutul lui 2016 Sorina a îndrăznit să ducă pentru prima dată proiecţiile Documentary Mondays în afara Bucureştiului, organizând proiecţii în Braşov şi Cluj-Napoca. În prezent este PR-ul Centrului Ceh şi are în grijă derularea Documentary Mondays atât în Bucureşti, cât şi în oraşele în care proiectul se extinde. Face scurte prezentări înaintea fiecărei proiecţii ca să scape de frica vorbitului în public.

Documentary Mondays
Beltracchi. The Art of Forgery. Colaj de Raluca Milescu

Documentary Mondays este un proiect destul de longeviv, îmi poți spune care a fost parcursul tău până la funcția de curator?

Pe vremea când Documentary Mondays a luat naştere, în 2006, aveam 12 ani şi voiam să mă fac scriitoare, vis care nu a murit dar s-a transformat, păstrând la bază ideea de a crea. Am început să mă uit la filme la modul serios în liceu şi treptat curiozitatea şi dorinţa de a ştii cât mai multe m-au făcut să mă apuc şi de citit şi de la scris poeziile tipice vârstei am trecut la proza scurtă şi într-un final scenarii. Când, în clasa a 12-a, am fost pusă în situaţia de a alege ce o să fac cu viitorul meu, n-am înţeles mare lucru şi am dat la Filosofie, am făcut un an, am renunţat, am făcut cursurile de pregătire pentru secţia de Comunicare Audiovizuală de la UNATC, dar n-am mai aplicat şi cred că bine am făcut. Am început, în schimb, să aplic la voluntariate şi internship-uri (printre care şi One World Romania), aşa ajungând să cunosc Centrul Ceh din interior şi toată treaba asta a culminat cu faptul că am devenit, din august anul acesta, PR-ul lor. De fapt, ăsta e postul oficial pe care îl ocup, însă fiind o echipă foartre mică, dar plină de energie şi iniţiativă, activitatea mea include mult mai multe lucruri, printre care şi selecţionarea filmelor pentru Documentary Mondays.

De ce crezi că e nevoie de programe cu focus pe documentar?

Pe lângă faptul că sunt artă, documentarele au la bază scopul de a informa şi educa, nu? Aşa că atât timp cât există nevoie de educare şi informare, documentarele vor exista şi ele. Şi pot lua atât de multe forme, de la subiectele abordate – care sunt practic infinite în relaţie cu realitatea noastră – până la sub-genuri, stilul naraţiunii şi fiecare element care creează un film care poate fi răsturnat şi astfel ajungi să înţelegi un anumit subiect din perspective inedite. Aşadar, programele cu focus pe documentar sunt la fel de necesare ca orice alt program menit să educe sau să inspire. Şi mă bucur tare când văd că într-un timp relativ scurt au început să apară din ce în ce mai multe, mai ales pentru tineri, cărora le e mult mai la-ndemână acum să afle informaţii despre drepturile omului sau mediu, de exemplu, decât să citească un manual plictisitor şi prost scris ca temă pentru acasă. În plus, documentarul este şi entertainment până la urmă, aşa că de fiecare dată când apare un program sau cineclub nou, apare o nouă modalitate de a petrece timpul liber şi învățare sau aprofundare a unui subiect.

Documentary Mondays
Cinema Futures. Colaj de Raluca Milescu

De ce ai ales documentare despre artă pentru această ediție?

M-a entuziasmat foarte tare ideea de a face ceea ce-mi place cel mai mult – să mă uit la filme – cu un scop bine definit şi, cel mai important, să le arăt şi altora nişte filme care poate îi inspiră sau îi intrigă. În ediţiile trecute ale Documentary Mondays nu prea au fost prezente documentare care să trateze acest subiect, fie că-l privim din punct de vedere al documentarelor despre anumiţi oameni (cum au fost Dark Star – HR Giger’s World sau David Lynch: The Art Life) sau despre anumite situaţii mai mult sau mai puţin problematice (cum a fost în cazul Original Copy sau Cinema Futures). Am ales această temă pentru că mă preocupă şi mă pasionează, iar atunci când am făcut selecţia iniţială am ştiut că îmi asum un risc, pentru că unele filme sunt destul de nişate. Cu toate acestea, am pornit de la ideea că eu aş veni la proiecţia filmelor ăstora şi ştiu că sunt şi alţii care ar face-o. Nu m-am înşelat – a venit şi publicul fidel care aşteaptă de fiecare dată cu interes să înceapă proiecţiile, a venit şi un public nou, cu entuziasm şi cu potenţial de public fidel.

Curatorul/programatorul nu este foarte vizibil în lumea filmului. Poți face o scurtă descriere a ce faci tu în funcția asta?

Curatorul/programatorul este vizibil prin selecţia lui, cred eu, mai vizibil de atât nu are de ce să fie. Nu mi-am propus să fac asta şi nu m-am pregătit în prealabil pentru acest rol, poate doar cultivându-mi pasiunea pentru film în general şi plăcerea de a organiza lucruri. Pentru Documentary Mondays am început prin a mă gândi la o tematică şi am conturat o idee abia după un research temeinic pe platformele dedicate ca Festival Scope şi Mubi, dar şi prin programele din ultimii ani ale festivalurilor de profil din lume. Am fost destul de dezordonată, fiind pusă în această situaţie pentru prima dată şi având completă libertate asupra temei. După ce am închegat o listă, am început corespondeţa cu distribuitorii, negocierile, nervii şi dezamăgirile care vin la pachet, mai ales că bugetul pe care l-am avut la dispoziţie nu a fost deloc unul generos, pentru ce filme mi-ar fi plăcut mie să aduc, cel puţin. Personal, sunt mulţumită de rezultat şi am învăţat din mers anumite trucuri care mă vor ajuta la ediţia viitoare.

Documentary Mondays
Dark Star. HR Giger’s World. Colaj de Raluca Milescu

Ce ai urmărit atunci când ai ales filmele acestei ediții de DM?

Tema pe care mi-am ales-o iniţial era puţin mai largă, însă în funcţie de răspunsurile distribuitorilor, negocieri şi programul general al Centrului Ceh, am rămas cu aceste șase filme. Le-am ales nu doar pentru că, evident, se încadrează în temă şi mi-au plăcut mie, dar şi pentru că am considerat că publicul vrea să vadă filmele astea. Pentru fiecare film am împărţit publicul în categorii: cei care sunt curioşi să afle lucruri noi despre un subiect care nu le este foarte familiar (de exemplu Original Copy sau Beltracchi – The Art of Forgery), cei care admiră protagonistul şi totodată pot fi inspiraţi (documentarele despre Giger, Lynch şi Mick Rock) şi cei care ies din sală cu răspunsuri la întrebări şi cu un subiect de reflecţie (Cinema Futures). Desigur, aici se adaugă şi publicul fidel al programului, anumite persoane care vin de mult timp la aproape fiecare proiecţie, pe care sper că i-am surprins şi încântat cu selecţia din această toamnă.

Dacă ai putea să faci pe toată lumea să vadă un film din cadrul DM, pe care l-ai alege?

Cum anumite filme sunt nişate, e cam greu să aleg unul singur care să fie plăcut de un număr foarte mare de oameni. Dar fie, aleg Original Copy, pentru că este un documentar sensibil care, în substrat, aduce în discuţie nişte probleme de care ne lovim şi la noi – situaţia cinematografelor pe cale de dispariţie şi moartea unui meşteşug.

Documentary Mondays
Original Copy. Colaj de Raluca Milescu

Să faci film programming presupune să fii la curent cu ce se întâmplă în cinema. Ce programatori, festivaluri, platforme VOD sau publicații urmărești?

După cum îmi vin în minte acum: Sight and Sound (BFI as a whole), Mubi, Festival Scope, Filmmaker Magazine, The Criterion Collection, Little White Lies, Short of the Week, Acoperisul de Sticlă, All About Romanian Cinema, Variety, Mărculescu, cam toate festivalurile de la noi, Jihlava IDFF, CPH:DOX, Toronto/Berlin/Cannes/Venice Film Festival, Sundance, Tribeca, Hot Docs, IDFA, plus ce nu-mi vine acum în minte şi ce mai postează prietenii mei de pe Facebook.

Recent, procesul de curatoriat a fost discutat drept o formă alternativă de critică de film, alături de video-eseu. Ce părere ai?

Vorbind de curatoriat ca o formă alternativă de critică, în sensul în care curatorul priveşte cu un ochi critic filmul şi prin alegerile lui delimitează ce consideră bun de ce consideră prost sau mai puţin bun, sunt de părere că un curator ar putea oricând să ia locul unu critic, pentru că inevitabil el îşi creează un discurs atunci când selectează. Desigur, nu înseamnă că orice nu trece de filtrul curatorului e automat slab, pentru că un curator ocupă un rol într-un framework şi se adaptează la regulile unui program (la festivaluri, de exemplu), dar tehnica şi analiza pe care curatorul le utilizează în munca sa sunt practic identice cu cele ale criticului – minus oferitul de explicaţii, plus demonstratul direct prin rezultat. Eseurile video sunt critică pură, doar că mai simplu de digerat şi mai uşor adaptabilă decât critica scrisă clasică.

Documentary Mondays
David Lynch. The Art Life. Colaj de Raluca Milescu

Ce urmează în cadrul acestei ediții DM? Dar a următoarei?

Ediţia aceasta se va încheia lunea viitoare cu documentarul Shot! The Psycho-Spiritual Mantra of Rock. Va fi nu doar ultima proiecţie, dar şi o premieră a Centrului Ceh, pentru că este prima dată când proiectăm un documentar în altă locaţie decât a noastră, mai exact la Macaz. Sala noastră multifuncţională se va transforma din nou în galeria de artă Future Museum, un alt proiect solid al Centrului Ceh. Următoarea ediţie va începe în primăvară. Momentan am în minte trei teme pe care aş putea să le abordez, dar încă nu am început research-ul. Cert este că sala noastră este deja neîncăpătoare şi lucrăm la soluţii pentru transformarea Documentary Mondays în ceva mai mare, chiar dacă nu vrem să renunţăm la caracterul familiar şi indie al proiecţiilor noastre.

La începutul lunii decembrie vom continua proiecţiile în Iaşi, unde au fost deja proiectate două documentare în octombrie, iar în ianuarie inaugurăm Documentary Mondays în Arad. Şiiii pregătesc nişte proiecţii speciale înaintea începerii următoarei ediţii, stay tuned!

Documentary Mondays
Shot! The Psycho-Spiritual Mantra of Rock. Colaj de Raluca Milescu

În final, poți să îmi dai mai multe detalii despre profilul tău de cinefilă? Care e relația ta cu cinema-ul?

Am o relaţie foarte bună cu cinema-ul. Am fost asistent de producţie la un scurtmetraj, lucrez la un scenariu, iar la 11 ani am primit o cameră şi de atunci în fiecare zi filmez tot ce prind. Regret doar că nu am timp fizic să fac tot ce mi-ar plăcea. La un moment dat am decis că vreau să mă fac scenarist, regizor şi producător. Rămân în continuare pe această traiectorie şi îmi place să învăţ din cât mai multe domenii, iar la Centrul Ceh ies din zona de confort aproape în fiecare zi, în timp ce acasă mă uit la filme, mai citesc, mai scriu câte ceva, mă mai duc la cinematecă sau la vreun festival. Nu prea discern când mă uit la filme, uneori îmi propun să văd un film care ştiu de la început că e necesar pentru cultura mea cinematografică sau apariţii noi ale unor regizori pe care îi urmăresc, alteori sunt în ,,mizerie mood’’ şi mă uit la ceva în funcţie de starea pe care o am;  grindhousehorror-uri şi sci-fi-uri care sfidează regulile de bun simţ, mockumentare şi basically cam orice îmi trezeşte interesul de moment. În primăvară, sper, o să mă apuc să pun bazele unui cineclub care să se transforme în festival la un moment dat. Mi-am propus să fac şi o facultate de film undeva în viitor, dar nu în România şi nu foarte curând.


Facebook event pentru proiecția de pe 27 noiembrie aici.

Trailer Documentary Mondays aici.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *