Cum să înțelegi timpul și moartea termică – interviu cu Artemisa Pascu

„There is no doubt that time can appear to warp; that it passes painfully slowly when we feel afraid or rejected, or that it seems to speed up when we are enjoying ourselves or as we get older. The reason for this warping is that our minds actively construct our subjective experience of time through a combination of processes involving memory, attention and emotion.” (Claudia Hammond)

Artemisa Cristina Pascu și-a luat anul trecut licența în Graphic Design în cadrul  UNArte, București cu un proiect-experiment numit „Degradări Termice Ireversibile”. Pentru asta a folosit douăzeci de materii (zece prelucrate și zece neprelucrate), a citit despre timpul fizic, timpul psihic, principiile termodinamicii, legea de conservare a energiei, moartea termică (și la un moment dat a ajuns chiar la teorii despre teleportare). A ars broccoli, a fiert bomboane și a făcut fotografii prin care ne arată că relativitatea timpului este strâns legată de subiectul asupra căruia acționează.

Prima oară când am pus mâna pe Degradări Termice Ireversibile a fost toamna trecută, în cadrul expoziției Diploma 2016 și țin minte că mi s-a părut un subiect sensibil și puternic, plus că părea că Artemisa s-a distrat foarte tare dând foc și congelând obiecte din jurul nostru. Așa că am rugat-o să ne spună mai multe despre proiectul ei și să ne arate că o licență nu trebuie să rămână pe raft după ce ai terminat cu ea.

degradari termice
Căpșună refrigerată, fotografie de Artemisa Pascu

DISSOLVED MAGAZINE: Ai putut să-ți alegi orice subiect pentru licență sau ai fost îndrumată către ceea ce se face în general la graphic design?

Artemisa: Fiecare și-a ales ce a vrut să facă; am avut colegi care au avut, de exemplu, proiecții video sau cărți cu exerciții. Eu l-am avut coordonator pe Radu Manelici și am vrut să fac design editorial. Nu mi-am dorit să mă folosesc de un text pe care să-l reinterpretez sau să dezvolt un material preexistent – am vrut să fac toate materialele de la zero. La început aveam cu totul altă idee: voiam să fac ilustrație.

DISSOLVED MAGAZINE: Spune-mi câte ceva despre tema pe care ți-ai ales-o și despre conceptul proiectului „Degradări termice ireversibile”. 

Artemisa: Pe măsură ce am început să citesc pentru licență, am ajuns la tema „timp” și mi-am dat seama că se întâmplă foarte multe lucruri în jurul nostru pe care noi nu le vedem. De exemplu: ai un măr pe masă și nu îi acorzi atenție;  îl vezi peste o săptămână și e deja stricat. Tu nu ai văzut ce s-a întâmplat cu el între timp, îl vezi atunci când schimbarea s-a realizat deja. Am vrut să exploatez ideea asta, așa că am început să citesc tot ce găseam despre timp și am ajuns la un moment dat până la teleportări; am dat și de toate teoriile termodinamicii care mi se păreau foarte interesante. Tema degradării termice și moartea termică sunt subiecte super-dezbătute și am găsit foarte multe citate, foarte multe scrieri dar nimeni nu zicea concret ce poți să faci cu asta. Am ajuns să trec încet-încet prin toate procesele care intră într-o degradare termică și să le înțeleg. Mi-am dat seama că există până la urmă un pattern în tot acest proces, chiar dacă e foarte subiectiv și depinde foarte mult de materia pe care timpul o afectează. Fiecare material are un anumit pattern pe care îl poți descoperi.

Conceptul este degradarea termică și faptul că sunt foarte multe lucruri în jurul nostru pe care timpul le afectează și cărora noi nu le dăm importanță. Am fost interesată să văd ce se întâmplă cu ele între timp și mi-a plăcut să experimentez pornind de la niște definiții și teorii.

degradari termice
„Degradări Termice Ireversibile”, fotografie de Cătălin Georgescu

DISSOLVED MAGAZINE: Cum ți-ai ales obiectele? 

Artemisa: Înainte să încep să fac toate fotografiile, mi-am făcut un set de reguli ca să îmi fie mai ușor să controlez totul. Iar obiectele le găseam încet-încet. La început erau 8 materii prelucrate și 8 materii neprelucrate. Până la urmă au ajuns să fie 10 și 10 – pentru că nu puteam să mă despart de ele (râde). Mă foloseam de ce găseam în jurul meu în perioada aceea, de exemplu flori (liliac, florile domnești). Am ales să folosesc obiecte care se modifică foarte mult în anumite procese dar și obiecte la care nu se observă absolut nicio transformare. Cum a fost scoica. Atunci când i-am dat foc nu mă așteptam să explodeze, dar când am fiert-o nu s-a întâmplat nimic. În carte sunt puse într-o anumită ordine, în funcție de gradul de evoluție și de complexitate al acestora: începe cu scoica, apoi urmează obiectele organice (portocală, căpșună etc), apoi materiile prelucrate (de la castravete murat până la plastic și carton) și la final este bomboana, care este și comestibilă, dar și foarte transformată. Dar probabil că dacă aș fi făcut licența acum aș fi avut total alte obiecte.

degradari termice
Broccoli refrigerat, fotografie de Artemisa Pascu

DISSOLVED MAGAZINE: Tu ai realizat fotografiile?

Artemisa: Da. Mi-am făcut un mini-„studio” la geam cu trepied, inele macro, hârtie albă, recipiente albe, aveam și pensetă. Nu am folosit blitz sau lumină artificială – le fotografiam dimineața, în lumină naturală. Atunci când le dădeam foc, le dădeam pe o bucată de gresie. Apoi trebuia să le mut pentru a fi fotografiate, dar încât să nu le afectez (să nu se fărâmițeze, să nu se rupă). De obicei le făceam fotografii imediat ce le scoteam din apa fiartă sau din congelator și apoi la intervale mai mari de timp, după 10 minute, 20 minute etc. Așa am ajuns să am 60GB de fotografii în faza inițială, înainte să încep să le „aranjez” și să le pregătesc pentru print.

DISSOLVED MAGAZINE: Și fotografiile pe film?

Artemisa: Fotografiile pe film le-am făcut pe toată perioada experimentelor, mai ales atunci când mi se părea ceva mai special sau interesant.

degradari termice
Partea Subiectivă, fotografie de Cătălin Georgescu

DISSOLVED MAGAZINE: Le făceai pentru tine sau știai că le vei folosi pentru partea subiectivă?

Artemisa: Le făceam pentru „Partea Subiectivă”; trebuia să explic undeva tot proiectul și conceptul. Nu voiam să fie doar un dosar cu fotografii din care nu înțelegi ce s-a întâmplat mai exact și de ce. În Partea Subiectivă am ales să prezint cum este privită ideea degradării termice în mai multe domenii: am inclus teorii făcute de filozofi, de profesori de fizică și am vrut să arăt că subiectul poate fi văzut și dezbătut din foarte multe puncte de vedere.

Fotografiile pe film au fost mici „notițe” pe care mi le luam pe lângă fotografiile digitale. Le făceam de obicei după terminam cu fotografiile pentru documentare. Am păstrat, de asemenea, toate obiectele care puteau fi păstrate – în mare parte cele care s-au degradat în mediul ambiant, dar și câteva afectate de ardere- și le-am inclus în expoziție în cutii Petri.

DISSOLVED MAGAZINE: Cum te-ai hotărât asupra”rețetelor” (câtă apă să pui, cât timp să ții plasticul la fiert etc)?

Artemisa: Am experimentat atunci. De exemplu: la ardere eu cronometram și prietenul meu le dădea foc folosind o lampă cu gaz. Cronometram de fiecare dată doar timpul cât flacăra acționa asupra lor. Pentru fierbere am folosit un ibric foarte mic și puneam apă cât să acopere obiectul sau materialul. Au fost obiecte pe care le-am pus la fiert iar după o perioadă le-am scos, am oprit cronometrul, am notat minutul și le-am fotografiat. Apoi am reluat procesul de fierbere și la final am calculat cât timp au fiert în total. În felul acesta am avut foarte multe fotografii intermediare.

degradari termice
Partea Tehnică, fotografie de Cătălin Georgescu

DISSOLVED MAGAZINE: De ce ai transformat totul în secunde?

Artemisa: Mi s-a părut un element foarte important în toate definițiile pe care le-am găsit. Secunda este unitatea universală de măsurare a timpului. Oriunde am citit despre ea, ea era cea mai importantă și exactă parte din timp.

DISSOLVED MAGAZINE: Știai de la bun început că proiectul tău va fi structurat în două cărți?

Artemisa: Nu chiar. Inițial erau două cărți, dar două cărți de tip laborator, formate doar din elementele celei mari. Partea Subiectivă nu era în plan până când nu mi-am dat seama că trebuia să explic undeva tot ce se întâmplă. A fost destul de greu și momentul când m-am decis cum vor arăta în final, pentru că este un pas important – fiecare decizie și fiecare detaliu are o urmare și o însemnătate. Inițial am vrut să le printez și apoi să le cos de mână dar mi-am dat seama rapid că cel mai important la proiectul acesta este să poți să le răsfoiești, să te uiți ușor prin ele. Am ajuns impreună cu Radu, coordonatorul meu, la soluția îndosarierii. Ambele cărți au fost realizate la Fabrik, din hârtie reciclată pentru că am vrut ca totul să se lege până la ultimul detaliu. Partea Subiectivă are o pătrime din dimensiunea Părții Tehnice, la fel cum și simbolurile de pe copertă sunt de două ori mai mici.

Au fost patru luni în care am făcut doar fotografii, urmate de două luni în care m-am gândit cum transpun tot conceptul în realizare și în layout.

degradari termice
Partea Subiectivă, fotografie de Cătălin Georgescu

DISSOLVED MAGAZINE: Unde a fost expusă licența ta până acum? Ce alte planuri mai ai cu ea?

Artemisa: A fost în expoziția de la licență timp de câteva săptămâni la Point. Apoi a fost la Diploma pe tot parcursul evenimentului și au rămas în continuare la Diploma cartolinele cu fotografii. A fost la Cele mai frumoase cărți și a câștigat premiul pentru Experiment Tipografic. Au mai fost bucăți din ea în DoR, numărul trecut (și pe copertă). Aș vrea să văd ce mai pot face cu acest proiect, dar momentan nu știu exact unde va mai ajunge.

DISSOLVED MAGAZINE: Cum a ajuns la Cele Mai Frumoase Cărți? Ai înscris-o tu?

Artemisa: Da, am înscris-o eu. Se putea înscrie oricine respecta condițiile din regulament (de exemplu: cartea trebuia să fie apărută în același an în care este înscrisă) și eu le îndeplineam pe toate. Au fost foarte multe cărți înscrise, aveam emoții și a fost o surpriză să fie printre cele 44 de finaliste și apoi să ia premiu. Am înscris cărțile în concurs pentru că îmi place mult ideea și ocazia pe care o oferă prin numeroasele expoziții unde poți răsfoi cărți realizate în țară.

degradari termice

DISSOLVED MAGAZINE: Vrei să mai faci și alte cărți? 

Artemisa: Am în plan și asta. În anul doi de facultate a trebuit să reinterpretăm o carte de ficțiune. Inițial voiam să mă folosesc de o carte apărută prin ’45 pe care am găsit-o acasă dar căreia nu îi găseam nicăieri textul și ar fi trebuit să îl transcriu eu. Așa că m-am hotărât s-o las pe mai târziu. Probabil că anul ăsta ar fi cazul, deși nu am niciun motiv concret. E o poveste despre marinarii unui vas aflat pe Marea Neagră.

DISSOLVED MAGAZINE: Ce faci acum după ce ai terminat facultatea?

Artemisa: Am un an de când sunt la DoR; am trecut de la Junior Designer la Graphic Designer. Am un site pe care mai pun chestii. Scanez foarte mult. Mi-aș dori foarte mult să continui și pe partea de design editorial. Încerc să găsesc un Master dar nu m-a convins nimic foarte tare momentan. Aș vrea să plec undeva unde să pot face multe experimente în serigrafie sau în folosirea risografului  pentru că mă atrage partea asta de implicare directă în tot ceea ce faci.

degradari termice
scan de Artemisa Pascu

DISSOLVED MAGAZINE: Ce te preocupă în afară de designul editorial?

Artemisa: Fotografia – am o groază de filme pe care mi-e frică să le developez. Citesc foarte multe chestii dubioase pe care încerc să le integrez cumva în ceea ce fac. La un moment dat, acum doi ani, am făcut o cărticică cu ilustrații numită „Roade născocite” sau ceva de genul. Era plină de fun facts cum că roșiile se credeau de fapta fi otrăvitoare, că broccoli este floarea unei plante, că vinetele fac parte din categoria fructelor de pădure asemenea zmeurei, afinelor și căpșunilor. Și toate astea sunt pe bune, chiar am găsit istorii despre ele. Cineva, demult, a încercat să se sinucidă mâncând roșii pentru că știa că sunt otrăvitoare. Sunt foarte multe lucruri pe care nu le știi în mod normal și cam astea mă atrag de fiecare dată.

Am reînceput să desenez acum, recent. Încerc să mă întorc spre tot ce făceam acum ceva timp: desenat, pictat; le simțeam lipsa. Recent am terminat un caiet în care am desenat în fiecare zi. L-am început undeva prin aprilie, anul trecut și l-am terminat pe 25 decembrie. Îmi notam data și desenam patru cuburi în funcție de starea de spirit pe care o aveam în ziua respectivă. Uneori aveam chef să le unesc între ele, alteori să le fac planurile, să le sparg, să le fac pe toată pagina, să le fac mici etc. Am descoperit că aveam câteva desene cu roșu și cu violet și în rest toate-s albastre. Le-am scanat recent și aș vrea să le pun lângă fotografiile din aceeași zi; să înțeleg exact ce se întâmpla atunci.

DISSOLVED MAGAZINE: Ce faci în timpul liber?

Artemisa: Mă gândesc că nu mai am timp liber (râde). În ultimele luni timpul liber a însemnat mutat și amenajat casă și chestii de genul. Mă uit la seriale, multe seriale cărora nu reușesc să le rețin numele. Mă uit la foarte multe filme vechi și încerc să-mi aleg un actor sau un regizor și să mă uit la toată filmografia lui ca să-l înțeleg mai bine. În rest, nu știu, cu pisica pe acasă.

degradari termice
Câteva materii folosite în cadrul experimentului

Pe Artemisa o găsiți pe site-ul ei, pe Behance și pe Instagram aici și aici.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *