Interviu cu Ana Fornoga sau, pe scurt, Mura

De Ana sau, mai degrabă, Mura am aflat atunci când ne-am făcut stickerele pentru revistă și m-am îndrăgostit iremediabil de desenele ei. Nu a trecut mult timp și ne-am întâlnit la o cafea și, în loc de interviu, a ieșit o discuție ca între două prietene vechi care nu s-au mai văzut demult. Am vorbit despre cum a început să fie ilustrator, despre Visual Playground, despre ceramică, Netflix și multe altele (pe care nu le-am inclus aici și despre care voi nu veți afla niciodată)

De cât timp ești ilustrator? Trăiești din asta?

Fac ilustrație ca freelancer de mai mult de un an de zile. La început nu trăiam din ilustrație, tocmai începusem și eram conștientă că va trece o perioadă până când voi putea spune că trăiesc din asta. Încet-încet am început să primesc proiecte, la început mai micuțe și acum din ce în ce mai mari și mai complexe. Mi-am făcut curaj să share-uiesc ceea ce fac pe Facebook și pe Instagram și așa am început.

Adică desenai doar pentru tine și apoi te-ai hotărât să le expui pe Facebook?

Da. A trecut o perioadă destul de lungă până când mi-am făcut curaj să-mi fac pagină de artist și chiar și acum când spun „pagină de artist” mi se pare prea mult. Am început cu Instagram pentru că acolo mi se părea mai comod – fiind bazat doar pe vizual, iar feedback-ul era imediat. Prima oară când am postat aveam emoții și m-am bucurat foarte tare chiar și de cele 5 like-uri pe care le-am primit. Am găsit apoi un curs pe CreativeBug ținut de Lisa Congdon în care challenge-ul era să desenezi în fiecare zi diverse obiecte, în diverse stiluri. Erau o grămadă de ilustratori care făceau challange-ul împreună cu ea și share-uiau zilnic pe Instagram rezultatul. M-am gândit că este de ajutor și pentru mine, pentru că eram la început de drum și aveam nevoie de consistență și teme de desenat, așa că m-am alăturat mișcării. Plecam de la cuvântul „cactus”, de exemplu, și desenam foarte mulți cactuși diferiți, de diferite mărimi, cu diferite forme. Îmi dau seama acum că asta a contribuit și la stilul de a desena pe care îl am acum – cu foarte multe obiecte care compun o imagine completă.

Cum de ai venit cu numele de Mura?

Este o poveste destul de copilăroasă. Am desenat în joacă potretele pisicilor mele, Mura și Lufa. Mura de la profile picture este de fapt pisica mea, imaginată de mine ca o domnișoară tânără și elegantă. Mi-a plăcut super mult rezultatul și pentru că I had no idea what I was doing, am lăsat-o pe Mura acolo în față, și am zis că e un experiment, să văd ce iese, să mă obișnuiesc cu social media stuff.

Oamenii te strigă Mura acum?

Da, și asta mi se pare foarte drăguț. Cumva am început și eu să mă identific cu numele, mai ales că este ceva foarte drag pentru mine. Deși încă mă prezint ca Ana și în mail-uri mă semnez tot așa, încerc să own up to my work și am început timid să mă prezint/semnez ca Mura.

Ai studiat ilustrație?

Nu, am studiat arhitectura, aici în București la Mincu. În anul 5 de facultate m-am angajat în publicitate într-un loc foarte drăguț care se numește Bonnie&Clyde. Este un studio mic de publicitate unde eu lucram pe grafică. Am avut o chimie foarte frumoasă cu ei încă de la început, și m-au angajat, fără niciun fel de experiență. Acolo am rămas 3 ani (2 ani cât încă eram în facultate și încă unul după) și am învățat tot ce știu legat de graphic design și nu numai. În ultimul an am simțit nevoia să mai am ceva pe lângă munca de la birou, ceva care să fie doar al meu. Așa că m-am apucat din nou să desenez după 7 ani de când nu mai făcusem asta deloc. În facultate totul era digital, în agenție la fel – și am simțit nevoia să fac ceva cu mâna mea. Am încercat să nu pun presiune pe mine (ok, puneam foarte multă presiune pe mine), voiam să desenez zilnic, iar dacă erau zile în care eram prea obosită sau nu aveam chef, mă simțeam vinovată. Mi-am dat seamă că dacă nu mă dedic 100% ilustrației probabil nu voi reuși să cresc în acest domeniu așa că am hotărât că dacă vreau să fac o schimbare, ăsta-i momentul pentru că mai încolo s-ar putea să am alte priorități. Am renunțat la job cu foarte mari emoții și am devenit oficial, freelancer, anul trecut în ianuarie.

Cum ai ajuns la stilul acesta de a desena?

A venit de la sine. A contribuit foarte mult și challenge-ul acela de care-ți spuneam mai devreme și Ramona de la Colorhood care m-a încurajat să merg pe stilul acesta când a selectat câteva lucrări dintre ale mele pe care să le urce în galerie. Îmi place foarte mult să desenez la scară mică. Formatele mari mă sperie, deși în ultimul timp am lucrat și la proiecte care au o scară mai mare. Mă pierd în detalii și indiferent de scara la care lucrez punctulețele și floricelele o să fie tot timpul minuscule. Îmi place să ascund tot felul de surprize, în principiu pisicuțe care stau și se uită la tine de după o vază cu flori. La aspectele acestea se adaugă și toate lucrurile care mă inspiră, toate imaginile pe care le văd zilnic, alți artiști care sunt mult mai buni și mai mari decât mine, multe lucruri care îmi rămân în subconștient, fotografii, plante, natura, cafeaua. În principiu iau tot ce-mi place în viața de zi cu zi și traduc în „limbajul” meu.

Dacă ar trebui să-ți descrii stilul la radio, cuiva care nu a văzut niciodată o lucrare de-a ta, cum ai face asta?

L-aș descrie ca pe un fel de puzzle cu foarte multe piese de sine stătătoare care puse la un loc alcătuiesc o imagine completă. Sunt forme simple care abundă de multe, multe detalii. De obicei îmi este foarte greu să descriu ceea ce fac pentru că în majoritatea timpului I just go with it. Încerc să desenez ceea ce simt, să traduc ceea ce simt pe hârtie. E foarte important să lucrez tradițional pentru că după atâția ani de lucrat digital la proiectele de arhitectură și graphic design am ajuns să apreciez foarte mult conexiunea dintre ceea ce simt, mișcările pensulei pe foaie și ceea ce iese în final. Este alt sentiment.

Processed with VSCO with hb1 preset

Artiștii care-ți plac au un stil asemănător cu al tău? Îți plac și artiști care fac lucruri total diferite față de tine?

Îmi plac și artiștii cu un stil diferit față de al meu și îi admir în mod deosebit pe cei care ilustrează digital (mi se pare mult mai greu decât modul de lucru tradițional). Ioana Hara, Ioana Șopov și Paula Rusu mă dau pe spate de fiecare dată când văd ce fac. Pe ele le-am dat ca exemplu pentru că le cunosc și sunt niște tipe absolut minunate de la care am învățat foarte multe și mă inspiră și pe mine să fiu mai bună cu fiecare proiect în parte. Nu este neapărat o regulă după care sortez artiștii. Văd și multe lucrări care sunt total diferite de ceea ce fac eu și totuși îmi transmit atât de multe. Urmăresc și artiști care desenează tradițional, și care desenează digital, și caligrafi, cam tot ce pot să cuprind. Nu am cum să-i împart. Fiecare stil este inspirațional în felul lui, la fel ca fiecare personană din spatele muncii.

Exemplu de un artist care-ți place foarte mult și e diferit de ceea ce faci tu?

Aici o dau ca exemplu pe Cristina Ciobanu. Faptul că am cunoscut-o și că am avut ocazia să lucrez cu ea, m-a inspirat și m-a format într-un mod aparte. Ea face minuni cu porțelanul și nu numai. Este diferit față de ceea ce fac eu în mod normal, în sensul că lucrează cu alte materiale, cu alte tehnici, și cu o foarte mare dragoste pe care mi-a transmis-o și mie. Mai sunt și o parte dintre artiștii pe care i-am cunoscut la Visual Playground care și-au pus amprenta asupra modului în care lucrez sau gândesc. Dan Perjovschi, care ne-a încurajat pe fiecare în parte să ne găsim propria voce, Wendy MacNaughton care m-a îndemnat să fiu mai curajoasă și să am încredere în mine și Carson Ellis care m-a încurajat să visez la proiecte la care inițial nici nu mă gândisem.

Ce-ți place cel mai mult să desenezi?

Pisici. Pisicile vin și din experiența mea personală pentru că toată viața am avut câte o pisică și am fost constant înconjurată de ele. Dar cu timpul descopăr o grămadă de lucruri care-mi plac sau care mă surprind. Îmi place să desenez molii deși urăsc insectele. Am avut la un moment dat o perioadă în care mi-am propus să-mi desenez temerile și să găsesc inspirație în lucrurile care nu îmi plac sau în experiențele neplăcute. Molia de pe sticker-ul pentru Dissolved am făcut-o după ce m-am trezit cu o molie gigantică la geam și am început să țip – reacția standard când mă întâlnesc cu o insectă de orice fel, mai ales cu una care zboară. După o oră de la incident deja o desenasem și am fost foarte surprinsă de rezultatul final. Nu neapărat de modul în care a ieșit ci pentru că îmi plăcea ce a ieșit, deși era ceva ce nu agream. Așa am încercat să desenez și gândăcei, pe care îi urăsc și mai mult. Mi-am făcut curaj, am mers la Antipa, m-am uitat la toți, am căutat tot felul de specii și apoi i-am desenat – plini de flori și de detalii gingașe. Acum trec printr-o perioadă în care îmi place foarte mult să desenez tot felul de animăluțe simpatice, mai ales leneși. Și bineînțeles, inimile sunt preferatele mele.

Ce tehnică folosești?

Desenez tradițional și de cele mai multe ori lucrez cu guașe. Îmi place foarte mult opacitatea lor, îmi oferă un suport bun pentru detaliile pe care le fac deasupra cu alb.

Un proiect foarte drag ție?

Lista este în continuă creștere pentru că toate proiectele îmi sunt la fel de dragi. Asta a fost și ideea când m-am apucat de ilustrație: să fac totul cu drag. Sunt mulți oameni care-mi scriu pe pagina de Facebook și îmi cer, de exemplu, o ilustrație custom-made pentru ziua cuiva drag. Ilustrația respectivă va conține, de obicei, multe desene mici în funcție de hobby-urile sau lucrurile care îi plac persoanei respective. Mi se pare foarte drăguț că oamenii îmi scriu într-un mod atât de intim și personal – ca și cum am fi foarte foarte buni prieteni – despre inside jokes, vise, ce le place cel mai mult etc. Încrederea cu care îmi scriu mă entuziasmează și mă face să-mi doresc să iasă totul cât mai frumos și să transpun bucuria lor pe hârtie cât mai bine. Majoritatea proiectelor pe care le-am făcut sunt de genul acesta. Și toate poveștile pe care l-am ilustrat în inimi îmi sunt foarte dragi.

Locul preferat de desenat?

Biroul meu. Nu este neapărat preferat dar este cel pe care îl am acum pentru că nu am un studio, așa că lucrez de acasă. Acolo este colțul meu pe care mi l-am înconjurat de cărțile și ilustrațiile mele preferate. Sunt și pisicile acolo, ceea ce e un plus. Îmi doresc foarte mult să am cândva un studio doar al meu, unde să pot lucra liniștită, să am niște ferestre mari și multe mese și poate cândva și un cuptor pentru ceramică.

Cea mai bună decizie pe care ai luat-o de când te-ai apucat de ilustrație?

Să merg la Visual Playground. VP înseamnă 10 zile de cursuri la care vin tot felul de speakeri din țară și internaționali. Toți sunt foarte talentați și buni pe ceea ce fac, de la care ai foarte multe de învățat. Și pe lângă aspectul educativ de a lua contact cu experiența acestor artiști minunați, cei din echipa de organizare sunt, de asemenea, niște oameni super muncitori și talentați care au reușit să facă din event-ul acesta o comunitate închegată de artiști. Eu am simțit că I belonged there și am cunoscut o grămdată de oameni noi – inclusiv pe Hara, Ioana Șopov, Paula Rusu, pe Ramona de la Colorhood. Toate prieteniile acestea noi au contribuit, într-un fel sau altul, la dezvoltarea mea.

Cum îți vinzi lucrările?

Online, pe Facebook și Instagram. Anunț că am făcut o serie nouă de print-uri, sau că am o ilustrație nouă în galerie pe Colorhood. Alteori primesc comenzi când cineva vrea să facă un cadou și-mi cere un print cu o anumită ilustrație. Every now and then mai particip și la târguri împreună cu prietenul meu Sorin (Bine Scris). În decembrie am fost la NOD și acum, de 1 Martie, la MȚR și la un mic târg la Cărturești Verona.

Desenezi și pe altceva în afară de hârtie?

Da. Pe pereți – am desenat de curând doi pereți la Lente, pe 4 martie cu Sorin. Eu am făcut ilustrația iar el s-a ocupat de partea de lettering. Noi desenăm cu cretă de ceva vreme, am început un proiect împreună care se numește „Praf de Cretă.” L-am numit jurnalul nostru efemer, pentru că de obicei ne inspirăm din melodii sau evenimente recente pentru un artwork iar după câteva zile îl ștergem.

Am mai desenat pe lemn, lut, sticlă, și mai nou, pe porțelan. Am lucrat împreună cu Cristina Ciobanu la o serie micuță de mărțișoare din porțelan. Este o persoană minunată și m-a învățat cu mare drag și bucurie tot ceea ce știe ea. Mi-a zis în primele zile „ai să te îndăgostești de porțelan, o să vezi” și așa a fost. Mi se pare extraordinar să iei un bulgăre pe care îl transformi într-un obiect care înainte nu exista și e făcut de tine de la un capăt la altul prin atâtea etape minunate și complexe. Fiecare piesă e unică și are o viață a ei. Nu am simțit niciodată atâta dragoste pentru ceva creat de mine, așa cum simt pentru obiecțelele de porțelan pe care le-am făcut sub atenta îndrumare a Cristinei <3

Ce planuri ai pentru viitorul apropiat?

De abia aștept să mă întorc în atelierul Cristinei și să mai scoatem o serie micuță de obicte din porțelan. Sincer, doar la asta îmi stă gândul. Mai am și câteva proiecte de terminat, o colaborare simpatică cu cei de la Tartelier și câteva surprize care sunt încă în pregătiri.

Dar pentru viitorul îndepărtat?

Să continui ceea ce fac acum, doar că mai bine. Și să am studioul acela minunat de care-ți vorbeam. Cu multe pisici și acolo. Încă încerc să îl conving pe Sorin să ne mai luăm o pisică, dar nu reușesc. Vreau un motan pentru că pisicile noastre sunt mai bune prietene cu el, așa că am impresia că dacă ne-am lua un motan ar fi mai bun prieten cu mine. Până una-alta o să-mi iau un print foarte frumos de la Ana Banana cu motanul Julien.

Ce-ți place să faci în timpul liber?

Netflix-ul reprezintă o mare parte a vieții mele. I like to chill, basically. Îmi place să și gătesc ocazional, mostly prăjituri. Pentru o perioadă am fost împreună cu Sorin la cursuri de tango și am tot spus că vom reveni, dar încă nu am făcut-o. Și îmi place să mă bucur de o cafea bună într-un loc cozy din oraș, every now and then.

La ce-ți place să te uiți cel mai mult pe Netflix? O recomandare?

Îmi place super mult documentarul Planet Earth pe care l-am văzut și m-a inspirat să fac ilustrația cu multe animăluțe. Fiecare episod este absolut minunat (în afară de cel cu peșterile din sezonul 1). Ador Orange is the New Black, Stanger Thnings, Black Mirror și Sense8 de care sunt absolut îndrăgostită. Also, Hannibal și The Fall unde Gillian Anderson este extraordinară, I love her.

 

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *