1092 de zile cu Hans

alex buescu
luni, 9 mai, ora 17:30

Alex Buescu ajunge la Green Hours, unde îl joacă din martie pe Hans Schnier, un artist decăzut, în spectacolul „Opiniile unui clovn” regizat de Anca Maria Colțeanu.

A venit cu metroul. Se gândește că va sosi momentul în care va trebui să-și ia permis, dar până atunci are rău de mașină, iar subteranul îl ferește de haosul străzii. Își îmbracă costumul pictat, la ora 19:00, începe să-și aplice grima și apoi așteaptă. Îi place să stea liniștit înainte de spectacol. Niciun obicei excentric. Deseori nici nu repetă, știe textul prea bine, îi bântuie chiar și visele.

Astăzi are emoții. Simte că nu poate fi la fel de energic pe cât și-ar dori. La 19:50, se sting luminile și Hans apare pe scenă, se așază pe scaun, singurul element de decor scenic, și începe să își etaleze viața, trecând de la tristețe la veselie nefirească, de la disperare la resemnare și la speranță. Un clovn care ajunge să inspire milă în momentele de pantomimă pe care le susține. Iubita, Marie, îl părăsește pentru a-și împlini destinul, acela de a fi cu o persoană de religie catolică, sora lui moare, îndemnată de mamă să-și facă datoria față de țară, iar managerul îl abandonează atunci când nu mai poate câștiga de pe urma lui cât obișnuia să o facă.

alex-buescu-opiniile-unui-clovn

La final, Hans se retrage plângând, iar ție ți se par nefirești aplauzele, pentru că-ți este greu să te aduni și să te întorci spre masă, să ridici sticla de bere și să bei de parcă nimic nu s-ar fi petrecut timp de 60 de minute.

Câm atât despre Hans, un pic și despre Alex

Alex frecventează târguri de carte, pentru a găsi ceva potrivit stării sau curiozității lui, e la zi cu spectacolele de teatru care se joacă, iar, din când în când, se debarasează de București și experimentează edenul unui loc provincial (la vreo două ore de marele oraș unde părinții au cumpărat o casă) care-l face să zacă la pat (să doarmă ore în șir) și să mănânce încontinuu.

A dat de „Opiniile unui clovn” într-o patrulare la târgul Gaudeamus. Era anul II de facultate, i s-a părut că i se potrivește personajul. S-a apucat să facă adaptarea, să transforme romanul într-un text de teatru epic. Toată treaba i-a luat 1092 de zile; avea și alte proiecte, iar Böll îi cerea o anumită stare.

opiniile-unui-clovn-heinrich-boll

Urmează o serie numeroasă de e-mailuri scrise către regizori; unele au parte de un răspuns, altele se pierd în neant. După câteva întâlniri cu regizori tineri, unde lipsa de consens asupra tratării subiectului împiedică colaborarea, mai compune un e-mail pe care i-l trimite Ancăi Colțeanu. Pe Anca o știa de la gala de absolvire, l-a văzut în spectacolul de licență „Audiția”. A cucerit, în seara aia, simpatia ei și o serie de premii. I-a trimis textul, i-a plăcut. S-au apucat de treabă în mai, au repetat pe unde au apucat, iar în martie au prezentat-o publicului de la Green Hours și patronului împătimit de Heinrich Böll.

Alex este vesel și optimist, trecerea la un personaj ultradramatic a fost un proces dificil. Spune că să fii singur pe scenă te face să mai fii stăpân pe tine, muncești mai mult, dar oamenii sunt cu ochii pe tine. Dacă faci o greșeală, ei se uită și tu trebuie să controlezi situația. Săptămâna trecută a dus spectacolul la Suceava, la teatrul „Matei Vișniec”. Hans s-a dezlănțuit pe o scenă generoasă.

După o oră și ceva de discuții ne hotărâm să plecăm. Alex poartă o bluză gri cu dungi albe pe care o acoperă parțial cu o vestă de fâș, pe cap își așază pălăria neagră pe care nu a uitat să o ia cu el la toate cele trei mese pe care le-am încercat de pe terasa celor de la Fire. Muzică prea tare. Soare prea tare.

Ieșim pe stradă și mai povestim despre performance și despre București până aproape de Romană.

„Opiniile unui clovn” se joacă gratis la Palatele Brâncovenești pe 21 mai, în cadrul evenimentului „Noaptea muzeelor”

Foto: Green Hours, Anca Maria Colțeanu și Alex Buescu

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *