Cum mama mi-a pictat un rămas-bun sau despre teama de a pierde

Orice familie are secretele sale. În societate (și pe rețelele de socializare), desigur, fiecare se afișează ca familia perfectă, cu doi părinți care se înțeleg minunat, care se iubesc și după n ani de căsătorie și copii realizați, comunicare eficientă, etc.

Dar odată ce se închide ușa, cele mai negre secrete ies la suprafață, secrete care mănâncă încet din sufletul fiecărui membru al familiei. Desigur, nu în toate familiile este această situație. Dar cert e că imaginea pe care o prezentăm lumii este foarte importantă.

Cea de-a treia carte a Alinei Jurj (după Minte de dovleac și Un bipolar răspunde la numele meu), care a apărut la Editura Casa Cărții de Știință și care a fost lansată în cadrul Festivalului Internațional de Carte Transilvania tratează tocmai aceste secrete.

Romanul este unul care dorește să evidențieze numeroase subiecte actuale printre care: religia, homosexualitatea, relația dintre părinți și copii. Dar și descoperirea identității proprii prin înțelegerea modului în care părinții fac sacrificii pentru copii. De asemenea, este vorba și despre pierdere, în diferite moduri. După cum anunță și titlul, s-ar putea crede că este vorba doar despre pierderea unui părinte, dar, este, de fapt, vorba de mult mai mult, mai exact, despre pierderea de sine, așa cum anunță și dedicația acestui text: Pentru tine, cel care trăiești cu teama de-a pierde. Ce anume? Cu siguranță lectura ajută să realizăm.

Romanul începe abrupt, cu o propoziție dureroasă: A murit mama, o propoziție care taie în carne vie, care strecoară fiori în sufletul oricărui cititor.

Și astfel începe povestea unei tinere care ajunge să își cunoască mama după moarte, prin intermediul unui jurnal, iar numeroase întrebări se ridică: pe cine a iubit mama, de ce a acceptat să stea cu tata dacă erau atât de diferiți? Cum a putut să își ascundă atâția ani nefericirea?

Mi-aș dori să știu ce temeri mă locuiau când inima ei s-a oprit. Fiindcă aș fi aflat curând că nu erau cu adevărat temeri.

Întregul plot al romanului se concentrează pe relația dintre mamă, tată și fiică. Mama o artistă, o vizionară, o femeie cu principii și viziuni strâns legate de libertate, dar constrânsă într-o căsnicie cu un preot, căsnicie care i-a constrâns tocmai aceste principii și viziuni.

Prin tumultul de gânduri care o năvălesc pe tânăra care și-a pierdut mama și între certurile cu tatăl-preot pentru a-i îndeplini ultima dorință a celei care i-a dat viață (aceea de a fi incinerată, nu înmormântată), apare o călugăriță. Rolul acestei călugărițe, care, pe lângă tată, reprezintă o altă entitate din sfera religioasă, este unul definitoriu pentru ca tânăra să afle cine a fost mama ei cu adevărat – Adevărul se cere scos la suprafață, chiar dacă nu e adevărul meu. Adevărul face parte din mama.

Romanul este împărțit în două: căutările fiicei și jurnalul mamei. În timp ce modul în care fiica se raportează la pierderea mamei și la misterul pe care l-a lăsat în urmă este unul extrem de veridic, jurnalul mamei este plin de filosofie care, pe alocuri, o dă în extrem, ceea ce provoacă o ruptură în universul pe care tânăra autoare l-a creat.

Romanul este unul care se citește ușor, dar care te „lovește” din cauza subiectelor dificile care au fost abordate. Alina Jurj este genul de autor care nu se teme să aștearnă pe foaie subiecte sensibile și cu siguranță este un autor care promite să iasă din rândurile celor care scriu cărți pentru a fi uitate undeva pe un raft.

A murit mama, și amintirile, ca niște sfori înnodate una la capătul celeilalte, au distrus ghemul care eram. Ce sunt acum? Un orfan.

Mama, pot să-ți mai vorbesc puțin? Te-am dezamăgit.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.