Interviu cu Mental Health for Romania: Cum e să fii un ONG care destigmatizează sănătatea psihică

Mi-aș fi dorit să se vorbească mai mult despre lupta noastră interioară dintre ce simțim și ce gândim, în dualitatea anxietății și depresiei atunci când eram eu la liceu. Să ne înțelegem, să nu mai stigmatizăm, să fie o normalitate să ai grijă de cum te simți și să știi mereu că poți avea încredere în cineva. Noi suntem cei care provenim din părinți traumatizați care veneau și ei la rândul lor din astfel de părinți și care și-au proiectat bagajele pe copii, din neștiință. Dar poate că suntem în momentul în care ne reparăm, ușor-ușor, unii pe alții.

Când am găsit Mental Health for Romania pe Instagram, știu că am avut un mic aha moment și m-am bucurat că există o asociație de tineri pentru tineri despre mental health, cu toate fațetele lui. Că social media devine, încet, un loc de informare, de remindere și de educație pe partea psiho-emoțională. Așa că am decis să îi iau puțin la întrebări, să descoperim împreună cum e să fii un ONG pe sănătate psihică într-o țară care deseori pune sub preș aceste probleme și cum putem ajuta noi, individual. 

Interviu cu Mental Health for Romania

Hello și mulțumesc că ne-ați lăsat să vă descoperim în acest interviu. Cum v-a venit ideea de a înființa un ONG de mental health, care este povestea din spate?

Hello! Eu (Maria) am luat aceasta inițiativă la sfârșitul anului 2018, iar platforma Mental Health for Romania a fost lansată oficial la sfârșitul lui decembrie 2019. Ca multe persoane care s-au alăturat echipei ulterior, motivația mea de a vrea să schimb ceva a venit în urma experiențelor personale cu sănătatea mintală acumulate de-a lungul anilor. După 2 ani de stat în Anglia, am ajuns să fiu conștientă de discuțiile din jurul meu legate de sănătatea mintală și să mă simt pentru prima dată confortabil să recunosc că și eu la rândul meu mă confruntam de mult timp cu episoade depresive. Atunci m-am întors în țară pentru câteva luni cu siguranța că această recunoaștere avea să deschidă multe uși către resurse și conversații legate de mental health cu cei din jur, ceea ce din păcate nu s-a întâmplat.

La momentul respectiv nu am găsit vreo organizație în România care să se implice activ să militeze pentru sănătatea mintală și să ofere informații și sprijin pe “înțelesul tuturor”. Existau mai multe site-uri neactualizate de ani buni, bloguri ale specialiștilor care prezentau tulburările mintale într-un limbaj rigid, foarte puțină transparență în ceea ce privește serviciile de sănătate mintală decontate de casa de asigurări. Deși acum sunt destul de încrezătoare în potențialul pe care îl are Mental Health for Romania, la început ideea a fost doar să existe “ceva” în această arie atât de puțin acoperită în Ro. – un punct de referință, o platformă pe care oricine are vreo idee de proiect în direcția mental health să poată să o folosească și să o dezvolte mai departe.

Cred că lucrurile s-au schimbat semnificativ în ultimul an, au apărut mult mai multe inițiative, atât organizații neguvernamentale, cât și pagini de social media, podcasturi, evenimente dedicate sănătății mintale, am ajuns să conștientizăm din ce în ce mai mulți dintre noi importanța acestui subiect și să devenim parte din schimbare.

Cum ați descrie, într-o frază scurtă, activitatea voastră?

Scopurile noastre principale sunt creșterea conștientizării și reducerea stigmei față de tulburările mintale și creșterea accesului la servicii de sănătate mintală pentru cât mai multe persoane din România.

Mental Health for Romania

Proiectele voastre se bazează mult atât pe educație, cât și pe soluții de terapie pentru cei care au nevoie – blog, podcast, liste cu servicii psihoterapeutice sau social media motivation. Povestiți-ne un pic despre ele.

Fiind entuziasmați de foarte multe idei și posibilități de proiecte, în primul an am încercat să facem câte puțin din tot, ceea ce cred că ne-a ajutat să arătăm că organizația are potențial în numeroase direcții.

În ceea ce privește creșterea conștientizării, până acum ne-am concentrat preponderent pe activitatea online – pe blogul cu articole personale sau informative de tip factsheet, podcastul cu discuții variate despre sănătatea mintală, concursul de creație legat de mental health pe care l-am organizat în vară și care sperăm să devină un eveniment anual și ilustrațiile informative de pe Instagram. În ultimele luni am realizat prezentări interactive despre mental health pe care, cu ajutorul a aproape 100 profesori colaboratori înscriși, plănuim să le aducem în licee începând de luna următoare. Avem încredere că acest proiect poate să crească cât să ajungă în următorii ani în toate județele, orașele și liceele din țară.

Experiențele relatate de membrii echipei, de persoanele apropiate, de urmăritorii de pe social media, ne-au întărit de fiecare dată ideea că serviciile de sănătate mintală din România nu sunt accesibile tuturor celor care au nevoie de ele. Astfel, cu resursele pe care le-am avut până acum, am încercat să centralizăm pe site-ul nostru o parte din serviciile de psihoterapie și consiliere psihologică gratuite sau reduse din țară (decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate sau din mediul privat) și să oferim un ghid pentru cum pot fi accesate aceste servicii. Pe viitor, plănuim să investim în dezvoltarea acestei pagini și să milităm pentru creșterea nivelului de gratuitate/reducere existent.

O proporție destul de mare din persoanele din echipă își fac studiile într-o arie a științei (psihiatrie, medicină, neuroștiințe, psihologie) și au făcut cercetare în timpul facultății. Astfel, a pornit ideea ca Mental Health for Romania să înceapă propriile proiecte de cercetare (despre prevalența tulburărilor mintale în țara noastră, atitudini, sănătatea publică, cercetare legală etc.). Într-un loc în care se investește atât de puțin în cercetare, și și mai puțin spre deloc în cercetarea legată de mental health, astfel de studii sunt importante pentru a înțelege cu ce probleme de sănătate mintală se confruntă românii și cum se poate interveni eficient.

mental health for romania echipa

Aruncând un ochi peste echipă, observi că sunteți toți foarte tineri. Cine sunteți voi și ce faceți în timpul liber?

Suntem într-adevăr un grup de persoane tinere (studenți, tineri profesioniști, elevi), din medii destul de diverse. Mai bine de jumătate din noi studiem sau lucrăm în afară, deci aș putea spune că suntem și persoane care au fost expuse la alte sisteme educaționale sau de sănătate, și care își doresc să aducă nivelul de deschidere față de sănătatea mintală din UK/US/Olanda/Austria și în România.

Fiind din locuri diferite, de vârste diferite, și cu ocupații diferite, e o varietate destul de mare în cum ne petrecem timpul liber – Dan, coordonatorul proiectelor noastre de cercetare, crează content educațional pe TikTok (@danniesbrain), Larisa, coordonatoarea podcastului, pictează, Ana, coordonatoarea proiectelor educaționale moderează un club de film la facultate, iar Lorena, coordonator legal, cântă la ukulele.

Recent ați anunțat un call pentru voluntari. Descrieți un pic ce presupune această activitate și cum ați convinge un adolescent să se înscrie.

Din păcate răspund la aceste întrebări după ce am încheiat perioada de recrutare. Acesta a fost primul “call pentru voluntari” oficial pe care l-am avut; în primul an am răspuns celor interesați de voluntariat “on a rolling basis”. Acum am vrut să fim mai organizați și am căutat persoane cu interese specifice pentru anumite roluri, anume pentru scris pe blog, coordonat colaborări cu alte organizații, cercetare, promovare etc. Cred că tipul de conținut pe care îl avem până acum pe site reflectă stilul echipei – faptul că încercăm să avem o abordare a subiectului prietenească și pe înțelesul tuturor, care să fie în același timp pe cât posibil susținută de informații corecte și cu bază științifică. Există multe posibilități de implicare, persoanele interesate pot continua în direcțiile în care ne-am orientat până acum, sau se pot folosi de platforma noastră pentru a-și pune în aplicare propriile idei, atâta timp cât respectă stilul descris anterior.

Fiind toți încă apropiați de vârsta adolescenței, și motivați de experiențele noastre din acea perioadă să schimbăm ceva, cred că elevii care ni se alătură găsesc un spațiu safe cu persoane care au trecut prin sistem recent, care îi pot înțelege și ajuta să dezvolte o paletă destul de largă de skilluri și o comunitate pe cât de strânsă, pe atât de diversă.

Mental Health for Romania

Cum vedeți voi online-ul, acest mediu ambivalent – benefic, pe de-o parte, pentru că tinerii pot primi ajutor de la comunități ca voi și nociv, pe de alta, dacă ne gândim la hate speech și bullying care sunt mai accentuate pe internet?

Personal, în ultima vreme mai ales, m-am regăsit de multe ori recunoscătoare internetului, mediului online, volumului imens de informație pe care îl înglobează. În zona de mental health, când stigma este încă prevalentă în comunitate, internetul poate constitui un adevărat refugiu – pe lângă multitudinea de povești personale și informații, s-a arătat, de exemplu, că grupurile de sprijin online pot funcționa ca un adjuvant terapeutic pe lângă serviciile oferite de specialiști.

Cu siguranță există multe puncte la care trebuie încă lucrat, care sunt departe de a fi safe. Însă aici cred că putem fiecare dintre noi (sau părinții în cazul minorilor) să lucrăm să filtrăm tipul de conținut care poate avea un impact negativ și să ne asigurăm că avem mereu un echilibru între viața noastră din online și cea din offline. Și cred că expunerea către mediul online poate fi făcută gradual, ca atunci când ar interveni un episod de bullying sau comentarii negative să fie posibil să poți să le adresezi “one at a time” și să poți mereu să faci un pas înapoi.

Mental Health for Romania

Familia este în mod sigur mediul cu un impact major asupra noastră, de unde preluăm cele mai multe dintre credințele limitative după care ne ghidăm în viață. Cum ați observat că reacționează părinții, care este relația dintre tinerii care se confruntă cu issues și familia lor?

Am decis să ne începem activitatea având ca grup țintă tinerii, astfel că până acum nu am avut ocazia să luăm legătura cu părinții. În cadrul proiectului nostru în care vrem să aducem sănătatea mintală în licee prin prezentări și workshop-uri avem în vedere să ne extindem campania de informare și dincolo de elevi, către familiile lor și către profesori, în anii care urmează.

Din experiența de până acum, din păcate ni s-a confirmat că pentru mulți adolescenți situația de acasă are un impact negativ asupra sănătății lor mintale. Am primit mesaje de la tineri care ne-au povestit despre abuzul emoțional din familie și despre cum nu sunt lăsați să acceseze servicii de consiliere psihologică/psihoterapie, datorită stigmei și ignoranței ce înconjoară tulburările mintale. Deși e dureros să citești astfel de mesaje și să vezi cum sunt atât de mulți adulți care eșuează să ofere sprijinul necesar acestor copii – părinții, profesorii, prietenii de familie, medicul de familie, ne bucurăm totuși că există din ce în ce mai multe spații în mediul online adresate sănătății mintale în rândul tinerilor (ex. Respiro, DepreHub), și că astfel adolescenții care nu au un mediu safe acasă pot găsi alternative de sprijin și informare.

Probabil mulți dintre tineri nu beneficiază de terapie din lipsă de bani, principala problemă după ideea de stigmă încă asociată cu bolile psihice. Ce forme de terapie alternativă considerați că pot fi o soluție, măcar pe termen scurt?

Într-adevăr terapia în sistemul privat este foarte costisitoare, iar pentru cea din sistemul public, procesul pentru a ajunge să beneficiezi de acest serviciu este destul de lung, ceea ce poate fi ușor descurajant. Este important de știut că există totuși servicii de psihoterapie care pot fi decontate parțial de Casa de Asigurări, și care pot fi accesate prin medicul de familie, conform acestui ghid întocmit de noi.

Cred că la restul întrebării am răspuns mai mult sau mai puțin în întrebările anterioare. Pe pagina noastră cu serviciile gratuite/reduse avem trecute mai multe platforme care pot fi de folos tinerilor (platforme online, call centres, cabinete fizice), unde aceștia pot de exemplu trimite întrebări și primi răspunsuri sau pot accesa câteva ședințe gratuite la unele cabinete private. Avem trecută și o categorie doar pentru studenți, care pot beneficia de suport gratuit dacă studiază la anumite instituții din țară.

Nu aș vorbi de “terapie alternativă”, însă pe lângă ajutorul specializat menționat, tinerii pot intra într-un grup de suport online (listă de grupuri verificate și recomandate de noi) sau își pot îmbunătăți sănătatea mintală prin practici precum mindfulness, meditație, sporturi, exprimare prin artă.

Mental Health for Romania

Situația actuală pe subiectul sănătății psihice în România poate fi cu siguranță îmbunătățită. Voi ce ați fi vrut să învățați despre gestionarea emoțiilor de la familie și școală?

Când vine vorba de emoții, sigur este dificil să înveți pe cineva ce înseamnă un comportament sănătos, până la urmă sunt destul de multe arii grii în care gestionarea optimă a emoțiilor depinde de context. Cred că problema principală în anii noștri de școală a fost absența completă a dialogului despre acest subiect. Când suntem expuși la discuții, automat ajungem să ne punem și noi problema și să căutăm să aflăm mai multe, să vorbim la rândul nostru cu părinții, profesorii, prietenii, și să filtrăm cele mai bune practici. Astfel, eu nu cred că mi-aș fi dorit să învăț ceva specific, cât mi-aș fi dorit ca oricând apărea un subiect “sensibil”, acesta să nu fie imediat măturat sub preș sau etichetat, ca atunci când cineva poate nu reușea să țină pasul cu școala sau trecea printr-o despărțire sau certuri în familie sau avea un eșec, adulții din jur să fi facilitat conversații în jurul acestor subiecte, nu neapărat dând lecții ci analizând împreună cu elevii/copiii diferitele cauze pentru diferitele probleme, într-o manieră cât mai înțelegătoare.

Sunteți o sursă de informație și inspirație. Recomandați-le celor care citesc acest interviu o carte și un film care să le gâdile nevoile emoționale.

Ca sugestie de carte, și eu și Dan am citit cam în același timp “Marbles: Mania, Depression, Michelangelo and Me” de Ellen Forney, o memorie ilustrată a experiențelor autoarei cu tulburarea bipolară în primii ani după primirea diagnosticului. Cartea este la fel de relevantă și pentru alte tulburări mintale, abordând subiecte precum stigma ce înconjoară aceste diagnostice și dificultatea și timpul necesar găsirii unui plan de tratament optim, și reflectând asupra legăturii dintre tulburările de stare și artă/inspirație.

Eu personal prefer filmele mai dark, sau cum a spus David Fincher, “I’m always interested in movies that scar.” Pe partea asta o să recomand “The Hours”, care reușește să îmbine povestea Virginiei Woolf cu elemente de ficțiune inspirate din opera ei. Filmul este intens încă de la început, primele scene portretizând ultimele minute din viața Virginiei, și fiind urmate de incursiuni în viața mai multor personaje debilitate de afecțiuni mintale severe, care sunt conectate de firul narativ și de sentimentul că nu există scăpare din stările în care se regăsesc.

Să fii un ONG în zilele noastre poate fi challenging câteodată. Cum vă descurcați voi, cine vă susține?

Challenging e puțin spus. Probabil din anumite puncte de vedere am avut noroc că am plecat din țară la facultate când am devenit legal adult, și că până atunci am trăit într-o oarecare “bulă” în care părinții mei s-au ocupat mereu de mersul la poștă, de făcut programări, ridicat documente, acte medicale etc. Astfel că atunci când am zis că o să încep un ONG și am văzut o listă de pași de urmat pe un blog, nu mi-am închipuit ce presupune fiecare pas, în România. Tot procesul birocratic de obținere a documentelor necesare pentru ONG a durat mai bine de 2 ani, proces întârziat de faptul că eram în țară doar în vacanțe, dar mai ales de cât de defectuoasă este comunicarea dintre instituțiile statului și cetățeni.

Toată activitatea de până acum a fost realizată fără vreo sursă de venit extern, astfel că ne-am bazat destul de mult pe susținerea dezinteresată oferită de familie, prieteni și cei care ne urmăresc pe social media, pentru aspecte precum promovare, pentru graphic design, realizat exclusiv, cu super multă creativitate, de Andrei Stamate, sau pentru partea administrativă. De luna aceasta avem și un cont bancar activ, astfel că ne vom orienta și către a căuta susținere financiară și specializată în anumite direcții, cu ajutorul căreia chiar cred că vom putea schimba ceva și avea un impact semnificativ în România, dincolo de activitatea online.

În aceeași notă helpful, cum am putea noi, cititorii, să contribuim la susținerea voastră?

Pe site-ul nostru, avem o secțiune numită “Implică-te”, unde până acum le spuneam cititorilor că pot contribui la misiunea noastră în 3 feluri: “În viața de zi cu zi – Poți contribui pur şi simplu citind despre mental health, discutând cu cei din jur şi fiind alături de prieteni şi familie”, “Ca voluntar – Momentan am luat o pauză de la noi recrutări. Urmărește-ne pe Facebook și Instagram pentru a afla când vom deschide o nouă perioadă de recrutare.” și “Cu idei şi sfaturi – Scrie-ne cum vezi tu Mental Health for Romania în viitor!”. Cred că primul punct este cel mai important și pentru asta noi ne străduim constant să realizăm și să colectăm materiale informative în cât mai multe formate, pe care am aprecia mereu dacă cititorii le-ar share-ui cu cei din jur, fie în format online, sau doar aducând vorba despre ele.

Elevii dornici să aducă prezentările și workshop-urile noastre despre sănătatea mintală în liceul lor, își pot încuraja profesorii să se înscrie aici, iar persoanele sau organizațiile interesate de colaborări, ne pot scrie fie în formularul din secțiunea “Implică-te” menționată anterior, fie la contact@mentalhealthforromania.org.  

Mai nou, avem și o secțiune “Donează” pe site, unde sunt trecute detalii despre cine dorește să facă o donație sau să redirecționeze 3.5% din impozitul pe venit.

Pe final, vreau să menționez că însuși acest interviu reprezintă o formă de susținere pentru noi, faptul că întrebările arată că Dissolved ne-a urmărit activitatea și conștientizează importanța sănătății mintale 🙂


Dacă simți că viața e copleșitoare și nu poți să îți desfășori activitățile zilnice normal, nu uita că nu trebuie să trăiești așa. Uite câteva numere la care poți să suni:

  • Helpline-ul depreHUB 0374.456.420 disponibil 24/7
  • Call Center-ul YOU 0800 070 968 disponibil Luni-Vineri: 10:00-18:00; Sâmbătă: 9:30-13:00

Comentarii

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *