Profil // Ruxandra Gîdei

„Profil” este un proiect care presupune publicarea unor interviuri – ilustrate sau scrise de mână – realizate de artiști și poeți tineri. Interviurile folosesc potențialul vizual al informației create de mâna artistului, încercând să intre în intimitatea laboratorului creativ. Rolul acestora nu este doar de a familiariza publicul cu personalitatea celui intervievat, ci și cu particularitățile lucrărilor sale. O serie de interviuri de Alexandra Moț.


Mă numesc Ruxandra, studiez literatură engleză și română la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, iar pe canalul meu de YouTube vorbesc despre ce și cum citesc, ocazional încerc să fac învățatul pentru școală să pară distractiv și îmi doresc ca clipurile mele să motiveze cât mai multă lume. În vloguri abordez cel mai adesea literatura română contemporană (cu precădere poezia), însă mă puteți surprinde discutând și pe marginea unor cărți clasice. Obiectivele mele imediate, în ceea ce privește literatura, ar fi să citesc și mai divers – fie că vorbim de cărți LGBTQ+, de autori de culoare sau de literaturi străine pe care nu am apucat, încă, să le explorez – dar și să prioritizez scrierea creativă.

Cum te-aș putea recunoaște într-o mulțime de oameni?

Ceva la mine țipă pur și simplu: „Hei am un canal de YouTube în care vorbesc depre cărți!” – ­dar chiar mă întreb ce.

Un lucru important pentru background-ul tău.

Nu sunt scriitoare, artistă cu atât mai puțin. Adică îmi place să citesc cât mai mult, pun suflet în conținutul pe care îl creez pentru canalul meu și scriu poezie la câteva săptămâni, luni poate. Câteodată și ceva ce seamănă cu proza, îmi place pur și simplu să creez, să interacționez cu oamenii din comunitatea asta mică și simpatică de cititori pe care am reușit să o construim pe YouTube. Învăț multe pe cont propriu, de la scris la programul de editare de care mă folosesc, tehnică audio-video, vorbitul în public și mă distrez foarte tare făcând toate astea.

Care sunt temele pe care le explorezi?

M-am apucat de scris la 18 ani și acum am 21, deci majoritatea poemelor mele sunt naive și aș zice că vorbesc despre adolescență, spații liminale, anxietate și unele se vor pur și simplu deștepte și se bazează pe joculețe de cuvinte și finaluri neașteptate. Astea îmi plac mie când citesc poezie. E nevoie de mult exercițiu pentru asta și nu îmi iese mereu. În vlogurile mele vorbesc în primul rând despre ce citesc, despre ce volume de poezie sau romane mai publică autorii români, despre facultate și cum învăț pentru că facultatea îmi ocupă o mare parte din timpul liber. Îmi place să împătășesc și momente din viața mea de zi cu zi sau să atac probleme sociale actuale.

Care e rutina ta atunci când scrii?

De cele mai multe ori, fie că vorbim despre un videoclip nou care are și el o parte scrisă în spate, despre o poezie nouă sau pur și simplu un text de orice fel,  o să mă gândesc întâi foarte mult la ce vreau să fac în momente absolut aleatorii până când la un moment dat o să îmi spun: „Gata, așează-te, e timpul să scrii asta!” –  și o fac, stau acolo câteva ore, scriu și mă simt foarte bine. În același timp, în ultimele luni mi-a fost imposibil să prioritizez scrierea creatoare și e foarte greu să evoluezi dacă nu o faci, dar tot am impresia că timpul e inamicul meu numărul unu.

Cum te simți atunci când creezi?

E fix ce îmi dă forță practic să funcționez, fie că vorbim despre un videoclip și de tot procesul care stă în spatele unui vlog sau un text scris. De asta mă epuizează perioadele în care nu pot să îmi pun în practică ideile, pentru că am alte responsabilități. Ok, îmi place foarte, foarte mult școala și ce studiez acum la facultate, îmi place să cercetez tocmai pentru că o lucrare științifică cere creativitate, dar când scriu pozie sau filmez un videoclip pentru că mi-a venit o idee nouă sunt de-a dreptul entuziasmată. În cazul vlogurilor, de-abia aștept să le arăt și celorlalți ce am lucrat. Sunt mult mai rezervată când vine vorba de texte, din păcate.  În același timp, sigur că nu o să fiu mereu mulțumită de rezultatul final și se întâmplă ca toate orele pe care le-am investit într-un demers creativ să nu ducă la nimic, dar asta înseamnă până la urmă exercițiul.

Ce nu este reprezentativ pentru poeziile tale?

Mi se pare clar că nu am încă un stil definit pentru că am foarte multe de învățat. Deci, poezia mea clar nu e o poezie matură și nu cred că va fi până când scrisul va deveni o prioritate în adevăratul sens al cuvântului. Adică nu știu, să nu treacă o zi fără să scriu. Mi-aș propune asta la un moment dat, cred că ar fi un exercițiu genial.

Care a fost ultima ta idee?

Am citit multă poezie bună în ultima vreme și mi-ar plăcea să creez niște video-poeme, lucru pe care l-am încercat în premieră astă-vară în 2020 și mi-a plăcut foarte tare. Deși sau poate chiar pentru că ultimele luni nu au fost tocmai prolifice când vine vorba de scris,  am început să mă joc și cu alte medii, dar tot în jurul literaturii.

Cum arată spațiul în care lucrezi?

De o vreme, m-am întors în camera copilăriei mele și nu am mai petrecut atâta timp aici din clasa a VIII-a, a fost totuși puțin ciudat să mă obișnuiesc cu spațiul. Dar locul ăsta pe care îl simt totuși ca fiind al meu îmi oferă și un anumit nivel de comfort chiar dacă aici parcă tronează încă fetița de 8 ani din pozele de album.

Un stereotip cu care te întâlnești în domeniul tău.

Un stereotip peste care am dat încă din liceu când m-am hotărât să dau la Facultatea de Litere e că aici vin exclusiv oamenii care sunt speriați de matematică. Oameni nepractici care nu s-au priceput la materiile reale și nu au putut să meargă la Politehnică sau informatică, așa că au ajuns la Litere. Eu am absolvit într-o clasă cu profil mate-info bilingv și am luat nota 10 în Bacalaureat la matematică și faza cea mai tare e că profesoara mea de limba română ne povestea la oră cum și dumneaei absolvise probilul mate-info și cu toate că a luat nota 10 în Bacalaureat la mate, s-a hotărât să meargă la o facultate cu profil filologic și să predea limba română. Asta ca să nu mai zic că recent Facultatea de Limibi și Literaturi Străine unde sunt studentă, a început să școlarizeze un program masteral aflat fix la intersecția dintre științele umaniste și tehnologiile digitale și anume, Digital Humanities. Deci, portretul filologului de azi nu cred că arată cum crede majoritatea.

Un lucru pe care îl păstrezi în minte pentru a continua în domeniu.

Am foarte multe idei în ceea ce privește canalul de YouTube. Cred că se pot face multe și cred că pot ajunge la mai mulți oameni cu videoclipuri despre literatură. La asta visez și cred că e posibil. În ceea ce privește scrisul, am avut o perioadă lungă în care mi-am  propus să învăț de la scriitori contemporani sau nu, mi se pare important să știi ce se scrie și ce s-a scris înainte să te arunci cu capul înainte. E și foarte ușor să nu mai scrii deloc odată ce ai citit poezie foarte bună sau proză foarte bună, de ce nu. Mă tot gândesc că am trecut peste perioada în care doar observ și gândul că am atâtea de învățat, dar de data asta prin exercițiu, cred că mă motivează pur și simplu să continui și să încerc cu timpul să devin tot mai bună.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *