Pe pereții de la Apollo111 Barul stau expuse 25 de ilustrații ce arată fetele în cele mai diverse forme ale lor: când fac sortarea de haine iarnă-primăvară, relaxate acasă cu un pahar de vin, cu pisici lângă, cu întrebări despre extratereștri, când alunecă pe gheață, fericite goale-pușcă pe plajă sau între plante, Eve reinterpretate, în singurătatea lor, tranziția către maternitate, cu piticii din creier pe cap, prietene cu natura, animalele și insectele.
Organizată de galeria online de ilustrație românească – Colorhood -, expoziția „Fete de fete” strânge laolaltă 25 dintre ilustratoarele de bază din România.: Aitch, Alina Bohoru, Alina Marinescu, Amina Burloiu (Mina ● Bu), ana ban ana, Ana Kun, Andreea Chirică, Andreea Dobrin Dinu (Summerkid), Camellie, Carine Arnakis, Cristina Barsony, Evelin Bundur, Georgiana Chițac, Ioana Șopov, Irina Dobrescu, Kadna, Livia Coloji, Livia Fălcaru, Loreta Isac, Maria Surducan, Mădălina Andronic, Paula Rusu, Sorina Vazelina, Tuan Nini, Neacșu Vero. Afișul este ilustrat de Mura. Vernisajul a avut loc pe 28 martie și a strâns mai mult de 400 de persoane în spațiul de la Apollo111 Barul.
După ce am aflat câte ceva despre fiecare în parte, le-am întrebat pe fete ce artiste (exclusiv din afara României) admiră/urmăresc/recomandă azi-acum-în-momentul-ăsta și le-am rugat să-și și motiveze alegerile.
ALINA MARINESCU
♦ Pe lângă ilustrație, mai face și graphic design, construiește logo-uri, cărți de vizită, postere și altele. A expus atât în țară, cât și în Grecia, Macedonia, Bulgaria, Franța și Italia.
Alina ni le recomandă pe Joanna Concejo pentru că „transformă orice bucățică de material precar într-o mică sărbătoare” și pe Mariana à Miseravel pentru „puritatea mesajului și pentru că face tristețea să pară mai frumoasă”
AMINA BURLOIU
♦ Își imprimă ilustrațiile colorate pe tricouri, tote bags, buline decorative și altele.
Maria Ines Gul pentru că ilustrează detalii ale expresivității feminine într-un mod super-iconic. Ilustrațiile ei pentru Gucci Resort 2017 aduc o imagine a femeii din trecut, în actual, sunt foarte plastice, senzuale și puternice.
Camilla Falsini în contrast cu Misaki Kawai, prima pentru acuratețea cu care execută lucrările, a doua pentru naivitate.
Tana Lattore și Virginia Paradise, pentru subiect, delicatețe, aplicabilitatea ilustrațiilor în zona de imprimerie/fashion.
ANA BĂNICĂ
♦ Este de profesie arhitect de interior și în 2009 a co-fondat Cai verzi pe pereți – un atelier creativ de decorațiuni pentru interior.
„Eu le iubesc pe aceste două fete cu multe nuduri în portofoliu: Laura Berger si Eleonora Arosio. Eleonora desenează în creioane colorate, tehnica perfectă pentru scenele amuzante cu sfârcuri ascuțite, cu care m-a cucerit. Laura Berger e preferata mea. Se joacă cu tente plate și siluete goale într-un univers cu o cromatică perfectă, în care și cerul, și Pământul sunt la îndemână. Ador stilizările ei, rozurile, ritualurile, plantele suculente și cred că mi-ar plăcea să trăiesc într-o pictură de-a ei măcar un pic 🙂”
ANA KUN
♦ Are 7 ani experiență în design grafic și se joacă la Balamuc din 2013. De pe 21 aprilie până pe 3 mai îi găsiți expoziția „Pa&Pu (Goodbye&Goodluck)” la Galeria Pygmalion (Casa Artelor Augustin Pacha, Timișoara).
Foarte greu de ales, asa că zic de ultimele de care am aflat și care-mi plac fără rezerve, tehnică, mesaj, execuție, până și gamă cromatică.
Una: Pandemonia ilustrează chestii personale, dar și articole de fashion folosind propriul corp pe care îl prezintă într-un costum integral din latex; măi, deci pe scurt: ai senzația că vezi o gonflabilă carismatică foc. Pe Instagram se autodescrie ca multimedia post pop artist & designer, clar?
Două: Jess de Wahls, face textile feministe, dintre care cele mai mișto sunt niște broderii ce pornesc de la motivul ovarelor si se duc spre comics si pop. Face și ateliere cu public de genul Big Swinging Ovaries Embroidery Workshop, dar asta numai la Londra, pff.
ANDREEA CHIRICĂ
♦ Îmbină desenul cu textul și rămâne în spectrul categoriei alb-negru. Are lansate două cărți: The year of the Pioneer (2011) și Home Alone (2016). În ambele personajul este ea, prima dată ilustrându-și anul 7 din viață (anul 1986), apoi vorbind despre singurătatea cu care se confruntă un adult.
Phoebe Gloeckner care este o autoare și desenatoare de romane grafice la care admir onestitatea și curajul poveștilor, complexitatea lor dar și stilul în care le ilustrează, bogat și plin de detalii. Ca viața 🙂 Și Amelie Fontaine e o ilustratoare franceză la care îmi place versatilitatea în care nu se pierde, e tot ea, și felul în care folosește culoarea. Și are o delicatețe la care tânjesc și eu cumva, nefiind în stare să o exprim până acum.
ANDREEA DOBRIN DINU
♦ A studiat Grafică la UNarte, apoi Ilustrație și Tipografie la Hochschule für Grafik und Buchkunst în Leipzig. SUMMERKID este studioul ei, de unde ies numai ilustrații în culori vii, reprezentând bucuria de a trăi pe care doar copiii o știu în vacanțele lor de vară. Andreea a creat și vizualul ediției 2017 a expoziției Art Safari (care începe pe 19 mai).
Andreea ne-a făcut cunoștință cu Kate Moross. A ales-o „pentru că e ea însăși o ilustrație (păr, haine, produse, etc.) și pentru că e artistă, ilustratoare, graphic designer și girlboss în același timp și pentru că tot ceea ce atinge se transformă într-o nebunie colorată și pentru că toate astea arată mult curaj și pentru că…am să mă opresc.”
CAMELLIE
♦ Este ilustrator de nouă ani, timp în care a lucrat pentru clienți precum The Telegraph, Siemens, Vodafone și mulți alții. Uneori călătorește singură.
Whooli Chen – pastel colours, soft textures and the peaceful atmosphere ♥
CARINE ARNAKIS
♦ Portofoliul Carinei este plin de folclor rusesc, chiar dacă prenumele este franțuzesc și străbunicii greci (totuși, stră-străbunicul a fost rus).
Două ilustratoare care îmi plac în momentul de față ar fi Whooli Chen (bis!) și Margaux Carpentier, în contrast una cu alta, aș putea spune. La Whooli Chen admir cel mai mult cromatica și senzația de fresh și de acuratețe, dar și modul în care își creează compozițiile, pe când la Margaux îmi plac exotismul, petele plate și explozia de culori; animalele ei îmi par simpatice, mai ales maimuțele 🙂
CRISTINA BARSONY
♦ Se împarte între ilustrație și accesorii din ceramică, iar natura este factorul comun.
Prima mea alegere e Lisbeth Zwerger pentru că ea a fost printre cei care și-au pus amprenta pe dorința mea de a face ilustrație pentru carte de copii. E un fel de regină a poveștilor clasice.
La polul opus, ar fi o ilustratoare din Franța – Marion Fayolle – are un stil care te duce dinspre ilustrație spre zona de bandă desenată, și-napoi. Îmi place joaca ei cu simboluri și metafore și cu câtă ușurință pare să abordeze orice temă (de la politică, la carte pentru copii, la zona de erotic-playfullness).
EVELIN BUNDUR
♦ Pe Evelin cel mai sigur o știți datorită ilustrațiilor editoriale din Decât o Revistă și, împreună cu Paula Rusu și Ioana Șopov, face parte din echipa Visual Playground.
Evelin ni le recomandă pe Monica Ramos – îi ador culorile, atmosfera, ideile, subiectele. Este o delicatesă. – și pe Kelly Anna – o descoperire recentă. Ce să zic? Just look at those shapes and curves.
GEORGIANA CHIȚAC
♦ Din 2009 Georgiana transpune în ilustrații ceea ce vede, ceea ce simte și ceea ce reușesc ceilalți să-i transmită. A pornit pe drumul ilustrației cu dorința de a crea cărți pentru copii, ulterior ajungând să traducă universul adulthood-ului prin aducerea personajelor de basm în prezentul cotidian.
De la Georgiana le-am aflat pe Rebecca Dautremer pentru modul în care manipulează clar-obscurul și pe Marjane Satrapi pentru vivacitatea și luciditatea cu care povestește niște lucruri extrem de dificil de abordat.
IOANA ȘOPOV
♦ Colaborează frecvent cu DOR și face parte din echipa Visual Playground, proiect pe care-l consideră esențial pentru creșterea ei ca ilustrator. Spune că proporția de talent-muncă e 1-99, așa că singurul ei sfat e să iei creionul în mână și să începi să desenezi.
Kali Ciesemier – pentru compozițiile desăvârșite, simplitatea și naturalețea cu care folosește formele și texturile și paletele de culoare absolut delicioase. Și nu în ultimul rând pentru că are și o latură pedagogică foarte faină, vorbește atât de frumos despre procesul ei încât n-ai cum să n-o iubești.
IRINA DOBRESCU
♦ Este membru fondator al Clubului Ilustratorilor din România și cel mai mult îi place să ilustreze cărți pentru copii. Spune că două dintre ilustratoarele care-i plac foarte mult sunt Lisbeth Zwerger (bis!) și Isabelle Arsenault.
KADNA
♦ În decembrie 2016 a apărut prima carte cu ilustrațiile ei (Antropologie, de Dan Rhodes) și anul acesta a fost invitată de Cărturești să ilustreze pentru campania Femeia la Carte.
Artistele mele preferate ale săptămânii (pentru că mă îndrăgostesc ușor) sunt: Miranda Tacchia – pentru că-mi plac poveștile reale din spatele ilustrațiilor și Susa Monteiro – pentru modul în care reușește să creeze câte un mini-univers în fiecare ilustrație.
LIVIA COLOJI
♦ Este una dintre cele mai apreciate ilustratoare de carte pentru copii din România. Ilustrează cu drag și spor în atelierul Balamuc, din Timișoara, alături de Ana Kun și Răzvan Cornici.
O iubesc pe Katja Spitzer pentru că face un univers din mijloace tehnice limitate şi pentru că cele mai frumoase suprapuneri de Pantone le-am văzut în Die seltsame Orchidee.
LIVIA FĂLCARU
♦ Spune că cea mai bună competiție e cea cu tine însăți/însuți. Portretele sunt preferatele ei pentru că le consideră mai expresive și își poate exprima mai precis emoțiile.
Prima: Lynnie Z, căreia-i place să facă același lucru ca mine: să deseneze portrete de fete. Îmi plac liniile ei bine definite, dar și culorile bold pe care le folosește.
A doua artistă pe care o îndrăgesc maxim (și i-am și spus asta!) este Rawmisky. E o tipă foarte frumușică in and out care stă în Columbia și face niște bijuterii care mă dau pe spate total. Check her out că merită.
LORETA ISAC
♦ Este plină de culori și din când în când mai animează ceea ce desenează (The Addams Family, Short stories, Morning Spring). A realizat afișul aniversar Cărturești (2016), a ilustrat o carte de bucate pentru copii și, tot pentru copii (dar nu numai), a pus pe perete o imensă ilustrație de colorat.
Loreta ni le recomandă pe Andrea Wan și Camilla Falsini (bis!.)
MARIA SURDUCAN
♦ A lansat în 2013 primul său roman grafic – basmul Prâslea cel voinic și merele de aur (de Petre Ispirescu) a fost reinventat și adaptat la secolul al XXI-lea. În 2014 a apărut și al doilea roman grafic – Tinerețe fără bătranețe si viață fără de moarte, iar în 2015 a semnat grafica campaniei Femeia la carte a celor de la Cărturești.
Victo Ngai și Juliette Brocal. Prima pentru storytelling, pentru felul în care adaptează stilul stampelor japoneze, dar și pentru disciplina muncii. A doua pentru designul de personaj, atenția la detalii și culoare.
MĂDĂLINA ANDRONIC
♦ Mădălina este absolventă a unui Master of Arts în Ilustrație la Camberwell College of Arts (Londra) și are 8 cărți publicate în România, Anglia și SUA, cea mai recentă fiind intitulată Ce vrăji mai fac fetele.
Mădălina ne-a scris de la volan, așteptând la semafor, că îi plac mult Dinara Mirtalipova () și Helena Perez Garcia. Pentru că-s niște gagici mișto, tinere, fresh, muncitoare și sincere, crescute cu/din mâinile și munca lor, fără aere de mari vedete, dar care slowly, but surely, au un cuvânt de spus în ce se întâmplă în zilele noastre în ilustrația asta magică și cuminte. No biggie, just workie.
PAULA RUSU
♦ Paula e din Brașov (dar stabilită în București) și cel mai probabil o știți (dacă nu o știați deja) după ilustrația din timpul protestelor din februarie. Este membru fondator Visual Playground, colaborează frecvent cu DoR, a lucrat alături de Pepsi pentru campania aniversară de 50 de ani și a făcut hârtie de împachetat cadouri de Crăciun pentru Cărturești (North Pole și Don’t open until Christmas).
Paula le-a ales pe Malika Favre pentru eleganța cu care abordează fiecare ilustrație și pe Yukai Du pentru că-i efectiv sparge capul.
SORINA VAZELINA
♦ Împrietenește culori și non-culori în benzi desenate care ating subiecte urbane actuale, abordând de multe ori teme sociale dificil de transpus în cuvinte. A fost speaker Creative Mornings în 2017, unde a vorbit despre Fantasy, și ilustrațiile ei pot fi văzute des în articole de pe Scena9 și Vice, cu care colaborează în prezent.
Maira Kalman pentru că-mi plac ilustratoarele care și scriu: they seem to have multiple brains squashed between their ears.
TUAN NINI
♦ S-a mutat, la 19 ani, din Malaysia în România. A absolvit UNarte în 2011 și de atunci este ilustrator freelancer. Găsești în desenele ei animale, portrete și – mai ales – mâncare (pe care, când nu o ilustrează, o mănâncă, o gătește, o documentează și o înțelege).
Nini ne spune despre Jillian Tamaki: Organic lines, soft human form, poetic play of black and white in nature drawings – she brings to life the incredibly mature, personal stories written by Mariko Tamaki (e.g. Skim & This One Summer).
VERONICA NEACȘU
♦ Pictează și decorează camerele copiilor cu iepuri, păsări, elefanți, girafe, arici, crocodili-pirați și vulpi-pirați. Spune că nicio cameră nu seamănă cu o alta pentru că de fiecare dată creează personaje noi.
Din sutele si miile de ilustratoare aleg cu greu două. Prima mea alegere este Miren Asiain Lora, o foarte tânără ilustratoare din Argentina. O aleg pe ea pentru că știe să creeze o atmosfera atât de cozy, încât îmi vine să sar la propriu în desenele ei și să mă transform în unul dintre omuleții care umblă prin grădini, sălbăticie sau orașele Pământului. Pentru că lucrările ei sunt delicate și pentru că este interesată de impactul omului modern asupra mediului.
A doua alegere este Akiki Miyakoshi, o ilustratoare din Japonia pe care-am descoperit-o prin cartea The Way Home in the Night și m-a cucerit pe loc. Rezonez cumva și cu faptul că lucrează monocrom, îmi plac personajele ei zoomorfe, îmi inspiră calm și poveste și bine.
♦ Expoziția mai poate fi vizitată la Apollo111 Barul marți, 18 aprilie, între 17:00 și 24:00, iar lucrările expuse pot fi cumpărate de la Colorhood – albumul cu ilustrațiile, disponibile ca art printuri în ediții limitate este publicat aici.
♦ copertă articol – Lynnie Z.
